I am just an ordinary girl living in a ordinary world

Sunt o fata obijnuita, dintr-un oras mic, dintr-o tara si mai mica, dintr-o lume mica, mica de tot si totusi atat de straina si complexa mie.
Sunt o persoana obijnuita, putin ciudata, simpla, cu fixurile si toanele mele, cu lacrimile si zambetele mele, impartasite sau nu, motivate sau enigmatice.
Eu sunt o enigma. Un copil, o fata, o femeie, o nebuna, o fericita, o alergatoare, o trista, o depasita, o ratata, o invingatoare…Sunt altcineva in fiecare zi si totusi aceeasi eu- inconfundabila, de necontrolat si de neinteles.
Nu mi-am propus sa fiu asa, sunt circumstatele vietii care m-au facut sa devin cine sunt.
Sunt o mediocra. Am fost tot timpul o mediocra, o fata din multime…un cineva mult prea fag si prafuit...
Nu am castigat niciodata nimic, nu am primit laude, nu am primit premii speciale, note excelente, excursii gratis, flori sau vederi de la vreun iubit.
Nu am iesit niciodata in fata, nu am spus ce ma doare, cine sunt sau de ce am venit…Sunt mult prea comuna si obijnuita pentru a starni interesul cuiva care ar putea sa ma propulseze, sa faca din mine un icon.
Nu stiu sa dansez, sa cant, nu am o bicicleta, nu am un zambet fermecator, in schimb stiu sa zambesc strainilor, sa recunosc ca am gresit, am curaj sa-mi cer iertare, sa imi asum riscuri si responsabilitati…

Totusi, cei ce sustin ca nu au regrete nu sunt onesti. Sunt greseli care iti schimba viata si pe care e inevitabil sa nu le regreti.
Sunt decizii si greseli pe care le regret..…de care imi pare rau, dar realizez ca aceste greseli…m-au ajutat, m-au transformat…au avut un rol important in maturizarea mea, prin intermediul lor am putut sa trec la un alt nivel. Din greseli reies slabiciunile mele , greselile ma ambitioneaza sa ma schimb, sa renunt la a le repeta.
Asa sunt eu, asa fac eu, asa cred eu. Sunt fericita asa cum sunt, cu viata mea simpla si plictisitoare din care storc fiecare mic eveniment pt a avea o poveste si e povestea mea, diferita de fiecare data din care reiese o alta eu…

Despide the fact that I am so freakin` ordinary, I feel different than the world does…I have a porpouse, God put something different in my heart…and I am so pleased about it .

little life

ce e viata ?
Viata e o multime de intamplari, experiente, provocari...viata este rezultatul gandurilor, dorintelor, actiunilor noastre. In concluzie viata semnifica ceva diferit pentru fiecare dintre noi...pentru ca noi suntem diferiti, vietile noastre sunt diferite...cu toate astea sunt momente care ne leaga, sunt momente in viata cand iti traiesti intamplarile si experintele impartasindu`le si avandu`i aproape pe cei pe care ii iubesti si sunt momente in viata in care esti singur. Acestea din urma sunt cele mai grele. Momente in care vorbele, mangaierile, imbratisarile isi pierd semnificatia si te lasa in urma lor gol. Momente pe care trebuie sa le depasesti singur...momente in care trebuie sa iti aduni si ultima rezerva de speranta ca sa poti sa inaintezi daca vrei sa iesi biruitor.
Stii...am invatat ca viata este dura, grea, razbunatoare, ironica...am auzit multe spunda`se despre ea, am cunoscut multe definitii a ceea ce este- viata. In acest moment simt intr`adevar ca viata este o ironie...una reala si calculata.
Nu am nimic ce sa`i reprosez...lucrurile se intampla pentru ca asa trebuie, nu exista intrebare fara raspuns sau viata fara inceput si sfarsit.

Si ca sa nu mai bat campii si sa trec la subiect- Week-end`ul acesta era programat pentru un proiect, undeva in alt oras...eu si inca trei prieteni trebuia sa plecam astazi acolo...insa viata ne`a rezervat niste surprize..mie si lui D.
Eu am primit o invitatie la nunta unuia dintre cei mai buni prieteni, iar ei i-a murit bunicul.
Maine, sambata...in timp ce ea v`a fi la inmormantare, eu voi fi la nunta.
Ce ironie...ma simt asa ciudat. Un amestec ciudat de sentimente ma acapareaza...sunt entuziasmata si fericita dar in acelasi timp trista si apatica...Cum se poate asta ?
Simplu...celei mai bune prietene i`a murit bunicul..in timp ce cel mai bun prieten se casatoreste. Nu pot sa nu fiu afectata de ambele evenimente. Oamenii mei conteaza pentru mine..ei imi influenteaza viata, pentru ca eu sunt ceea ce sunt datorita lor.

...Viata are o semnificatie diferita pentru fiecare dintre noi...se intampla lucruri normale, care ne dau viata peste cap intr`un mod in care nu ne`am asteptat...suntem intr`o continua lupta. Raiul meu poate fii iadul altuia, dar viata...Viata isi continua cursul...ea nu se lasa impresionata, sensibilizata...ea merge mai departe ..lasand in urma ei...zambete, bucurie...dar in acelasi timp durere si lacrimi.

Raman..

Sunt pe banca...intr`un parc mic
Ma gandesc...ma simt in siguranta sa fac asta aici. nimeni nu ma deranjeaza nimeni nu ma intreaba nimic.
Ma gandesc la acest oras. La faptul ca mi`am dorit atat de mult sa plec ...cat mai departe de aici. Sa merg...sa ating culmi, sa`mi implinesc vise...Am avut totdeauna impresia ca orasul asta mic, neoportunist m`a tinut pe loc, ba chiar m`a tras inapoi de nenumarate ori. Cu timpul, am prins ciuda pe el. De ce nu pot si eu sa plec? Oriunde altundeva...unde sa fie bine, mai bine ca aici.
Tot ce am facut in tot acest timp a fost sa`mi preocup mintea cu ganduri inutile, negativiste. Am realizat asta acum. Am realizat ca am fost nedreapta, superficiala si mandra, de neinteles de multe ori.
Exista locuri mult mai mici, mai sarace, mai neoportuniste decat aici. Exista oameni mai tristi ca mine. Si acum stiu ca veti gandi- Da, dar noi trebuie sa tintim cat mai sus...E adevarat, dar tot odata trebuie sa ne alegem timpul potrivit pentru asta.
Incerc sa vad partea buna a lucrurilor, incerc sa ma multumesc cu ce am si sa imi fac planuri pentru viitor, nu o sa fac asta toata viata, dar asta e ceea ce fac acum.
Privesc in jur ...in fata mea se afla un rond imens de flori rosii, langa mine un caine dragalas...negru, ma priveste intens. Vantul adie nerabdator scuturand florile, copacii...parca dorind sa grabeasca timup, sa`l ia impreuna cu el, intr`un dans continuu spre nicaieri.
Am invatat ca toate lucrurile au vremea lor si am realizat ca nu a venit inca vremea sa plec.
Sunt aici, bucurandu`ma de asta fara sa ma simt vinovata, incercand sa privesc viata prin prisma lucrurilor bune care vor veni. Stiu ca Dumnezeu are un plan cu privire la mine si pentru ca acest plan sa fie dus la indeplinire trebuie sa incep de jos, cu pasi mici.

Dragi pasageri, zborul s-a incheiat

Nu stiu cum sa incep aceasta postare...Pur si simplu ma gandesc de zile intregi si nu gasesc o introducere pertinenta, de fapt nu stiu nici macar ce vreau sa spun, n`am nimic concret in cap, nimic ce merita citit.

Stiu doar ca ultimele 4 luni din viata mea au trecut vijelios de repede.
Am recitit postarea pe care, cu inima cat un purice, am scris`o in ajunul bacului...Imi era atat de frica ...era ceva ce nu puteam controla; mi`era rusine de asta, imi doream sa scap de frica aia inutila, cu toate astea nu am reusit.
Imi amintesc apoi de zambetul prostesc ce se adapostea pe fata mea dupa ce ieseam de la vreo proba, de multimea adolescentilor ce nu incetau niciodata din vorba, rasete si exclamatii...toti eram fericiti...si a trecut si asta !
Apoi au urmat intrebarile gen- Eu unde dau ?, dorinte care mai de care mai extravagante "vreau la teatru, vreau la Honolulu...", nimic realist sau de pus in aplicare. Am hotarat in graba, pe ultima suta de metri ce voi face si apoi m`am apucat de facut bagaje, urma cea mai lunga vacanta, una bine meritata (oare ?)
Am reusit sa ma debarasez in doar cateva clipe de tot, nu ma mai interesa nimic din ce lasasem in urma, vroiam decat sa plec departe...sa nu cunosc nimic si pe nimeni.
Am luat de acasa decat un bagaj de vreo 30 de kg si 3 prietene =)
si intr`adevar am reusit sa fug, sa ma bucur de tot fara sa fie nevoie sa fac ceva mai mult decat ceea ce simt.
Oamenii, locurile, vremea, totul a fost de partea mea ...ca intr`un mic cerc viciios, stiut doar de mine.

Ti s-a intamplat vreodata sa simti ca zbori ?
Stii...caruselele, leaganele, avioanele sunt cateva metode prin care poti sa simti ca zbori. Cunosti sentimentul de "gol in stomac", ochii inlacrimati de placere si un singur gand in minte "mai vreau!"
Cel mai frumos e sa zbori. Sa pornesti de jos, cu picioarele pe pamant, bine impamantenite, infipte adanc in monotonie si rutina si sa te ridici incet, fara graba...apoi mai repede, mai repede...pana nu mai simti nimic. inchizi ochii si zbori. Si totul in jurul tau e frumos, simti ca tot Universul se concentreaza doar pentru a te face pe tine fericit. Acolo e apogeul, in zbor =)
Dar stii care e problema cea mai mare ?
Ca zborul nu dureaza niciodata mult, se termina repede. Si cand cobori nu mai e la fel ca atunci cand urci, lucrurile nu se mai intampla pe rand...ci te trezesti dintr`o data pe pamant...
Impactul e puternic, nu te astepti, e dureros, umilitor, esti plin de rani si de intrebari- Unde sunt norii? Unde e dansul ? Unde e euforia ?
Nimic din toate astea nu ti-a ramas tie, pentru ca nimic nu iti apartine...
Acum sunt jos. Sunt confuza, umilita, ranita...
Imi pun intrebari, nu inteleg lucruri, ma doare
...S-au schimbat atat de multe lucruri in viata mea, nici macar apartamentul in care locuiesc nu mai e la fel, prietenii ? isi vad de drumul lor, mai departe, fiecare in cautarea lor spre fericire...Si eu raman pe loc, nestiind daca drumul pe care vreau eu sa pornesc e cel corect, nestiind daca ce vreau e in concordanta cu ceea ce trebuie, nestiind unde voi fii maine. Viata mea merge mai departe.
Zborul s`a terminat.
Sunt cu picioarele pe pamant, bine impamantenite, infipte adanc in rutina si monotonie.


By Omi

M is for Marseille

I steped out from the airplane and i feel myself free. Is what i wanted the most, to feel the freedom in every bone.
When we left Paris it was a rainy but cold day, but as we arrived to Marseille i started to feel like i need to take off my swetcher.
And i felt the sun touching my skin, i felt the wind playing with my hair and i smiled :)is what i do now..i smile ! I am happy !
I enjoy my life, I am developing my talents, I am descouvering new things...things about me, about people.
I am having fun is what i want and when i am walking down the street i feel like everybody is my friend, everybody is part of my life...I love it
A lot of new things have been discovered to me, i`ve changed myself.
I love breaking down the fears that kept me inside the box for so long.
I can`t believe im here for 26 days , I feel like the time is passing to fast...anyway it is the only one who dont care about me.
and now if someone would ask me what are those 3 trings that represents Marseille.
i would say:
- The subway, full of wonderful, special people
- The Calanque, where I hurt myself a lil bit when i jump in the water from a stone
- The pankcakes that taste sooo good. I feel like i`ll die eating it.

donuts, 'cristal caffe', D. & co.

Orasul e minunat. E dimineata, poate prea dimineata. Cu ochii pe jumatate inchisi, in basketi si cu parul dezordonat, alergam amuzate pe strazile aglomerate ale orasului.
E frumos. Strazile mici, cladirile colorate si ingramadite, inundate de razele calde ale soarelui precum o panza imensa, ne intampina zambind.
Racoarea dulce a diminetii parca ne mai trezeste la viata si ne prezinta orasul in cea mai frumoasa varianta.
De departe vad o biserica..una imensa, impunatoare, rece. Sus, sta scris ceva in ungureste...imi place, parca ascunde un mister...pe care imi doresc cu ardoare sa`l aflu. D. ma priveste- Intram ?
Imaginea care ma intampina de cum intram ma lasa fara cuvinte. E atat de mare...simt racoarea si mirosul de tamaie. Zambesc.
In liniste pasim inainte si ne asezam pe o ultima banca. Fiecare miscare, uramata de zgomot, rasuna.
O multime de sentimente ma coplesec. Privesc indelung...secventele pictate pe zidurile mari, statuile, florile...oamenii, ce au venit in audienta la Dumnezeu.
Ii urmaresc...unii au capetele plecate, altii plang, altii privesc inainte fara niciun fel de expresie.
Privesc din nou in jurul meu, in sus. Cladirea asta atat de mare e un templu...asa cum erau Templele in biblie. Are o arhitectura deosebita, e un loc special. Un loc unde nu ai voie sa vorbesti cu voce tare...dar cu toate astea ai ocazia sa povestesti ore intregi tot ce vrei tu, nimeni nu are voie sa te deranjeze.
In timp ce cobor scarile 'Templului' simt pace, liniste.
Alergam din nou pe strazi, fara griji, fara dorinte, fara sentimente. In inima mea totul s`a redus la o linie dreapata. Nu mai sunt interesata de nimic in mod deosebit. uneori sentimentul asta imi confera siguranta, in felul acesta nimeni si nimic nu ma va putea rani.
La un moment dat in vitrina unei cofetarii ceva dragut imi atrage atentia. Sunt gogosi cu bomboane colorate...un lucru care reuseste sa imi atraga atentia...si imi doresc :) Gustul dulce combinat cu acele culori stralucitoare..ma nauceste. Brusc imi revin...ma simt ca un copil rasfatat si dornic de distractie.
Mergem mai departe...si din nou aceleasi strazi mici si insorite, aceeasi Biserica imensa...doar ca alti oameni au luat locul celor dinainte. De`alungul strazii se intind cateva terase dragute..dar cam pustii, datorita orei mult prea matinale.
Cafeneau pe care eu si D. o alegem imi place. Ambientul, combinatia de culori si modelul 'old style' al canapelelor si scaunelor, barul imens din lemn masiv, ferestrele mari ca de cristal totul se contureaza si ne confera siguranta si confort...prinicipalele lucruri de care avem nevoie acum.
Noaptea nedormita, insa, isi cam cere birul...iar oboseala ne ajunge din urma.
Devin un pic apatica si nu ma mai pot concentra, dar nu am prea mult timp la dispozitie pentru ca telefonul suna si trebuie sa plecam.
- Let`s go baby, ne mai asteapta un oras de hoinarit.

Amurg,

Astazi am vazut cerul...
Astazi am mers pe strazi pavate cu raze de soare
Astazi norii mi`au zambit...m`au invatat sa merg drept inainte, sa tin capul sus...
Astazi m`am indragostit de o minge de foc...si desi padurea a umbrit pentru o clipa entuziasmul meu am putut sa vad din nou cerul, mai plin de lumina si mai genial decat oricand. Il vad inca...parca pica...mi`e teama...dar el pica si se ridica din nou. Norii danseaza. Cerul e singurul loc unde apa si focul se pot imbina. cerul e o exceptie.
Norii sunt ca de aur..sunt prietenosi..energici. Culorile ce se combina dau un aer mistuitor cerului...te surprind...te fascineaza...te coplesec
Astazi am vazut cerul.