Vreau !

''Zilele trecute am terminat de citit o carte extraordinara- Dragoste nebuna.Coplesit de un Dumnezeu imuabil- scrisa de Francis Chan. O carte care m'a facut sa realizez multe lucruri si sa ma ridic..sa ma ridic sa fac ceva mai mult decat sa dau din cap si sa rostesc- Amin. Aceasta carte m'a provocat profund...asa ca am sustras din ea cateva idei si le'am imbinat intr'o rugaciune, o rugaciune care vreau sa ma insoteasca de acum inainte oriunde voi merge, pana la sfarsitul vietii mele .''


- Doamne, stiu ca cel mai bun lucru pe care'l pot face este sa'ti fiu credincioasa Tie in fiecare aspect al vietii mele,spunandu'ti neincetat- Multumesc!
Sunt constienta ca intimitatea noastra nu poate fi creeata prin stradania mea jalnica in a'ti rasplati intotdeauna sau a depune eforturi pentru a fi vrednica.
Vreau sa ma desfat in rolul de copil si prieten al Tau. Vreau sa daruiesc cu marinimie si generozitate fara cartire, vreau sa iubesc pe cei ce ma urasc si care nu'mi pot impartasi niciodata dragostea.
Nu vreau sa fiu preocupata de siguranta personala si confort. Vreau sa'mi pese de venirea pe Pamant a Imparatiei Tale, decat de siguranta vietii mele ferite de durere si suferinta.
Vreau sa'mi traiesc viata in asa fel incat drumul meu sa se intersecteze intr'un fel sau altul cu acelor saraci. Vreau sa consider ca desele cuvantari ale lui Isus referitoare la avutii si saraci denota faptul ca pt El acesta era un subiect deosebit de important.
Vreau sa fiu mai preocupata sa ascult de Dumnezeu decat sa fac ceea ce asteapta altii sau decat sa ma inscriu standardului.
Vreau sa fac lucruri care nu au intotdeauna logica din perspectiva succesului sau a bogatiei pe acest pamant. Dupa cum spunea Martin Luther:"In calendarul meu sunt doar doua zile: ziua aceasta si ziua aceea".
Vreau sa fiu constienta ca pacatul mandriei este mereu o lupta, ca nu pot fi niciodata destul de smerita. Vreau sa caut sa ma fac pe mine mai putin cunoscuta iar pe Hristos sa-l fac mai cunoscut.
Vreau sa nu mai consider slujirea o povara. Vreau sa'L iubesc pe Dumnezeu si pe copiii Sai.
Vreau sa fiu o persoana care da, nu care ia. Vreau sa cred cu adevarat ca ceilalti sunt la fel de importanti ca si mine; Vreau sa fiu sensibila in mod deosebit la nevoile celor saraci din lumea intreaga.
Vreau sa ma gandesc la cer in mod frecvent.
Vreau sa'mi organizez viata spre vesnicie, nu vreau sa am privirea atintita doar spre ceea ce se afla aici, in fata mea. Vreau sa fiu caracterizata de o dragoste statornica, plina de dedicare si pasiune fata de Dumnezeu, mai presus de orice alt lucru si de orice alta fiinta.
Vreau sa fiu sincera cu Dumnezeu, nu vreau sa incerc sa maschez uratenia pacatelor sau esecurilor mele; Nu vreau sa joc teatru inaintea Lui.
El este locul meu de adapost.
Vreau sa am o relatie intima cu El. Vreau sa fiu hranita de Cuvantul Lui pe tot parcursul zilei pt ca stiu ca 40 de minute duminica nu e suficient ca sa ma sustina o saptamana intreaga mai ales atunci cand ma lovesc de atatea lucruri care'mi distrag atentia si atatea mesaje alternative.
Vreau sa fiu mai preocupata de caracterul meu decat de confortul meu. Stiu ca adevarata bucurie nu depinde de circumstante sau mediu, ea este un dar care trebuie ales si cultivat, un dar care in fond vine de la Dumnezeu.

Simt si sunt convinsa ca ceea ce simt e real si adevarat. Simt ca nimic nu e la intamplare, simt ca tot ceea ce fac si tot ceea ce se intampla are un scop bine intentionat, simt ca Dumnezeu a pus fiecare lucru, persoana, circumstanta in viata mea pentru ca in final sa ajung intr'un anumit loc pentru anumite persoane si situatii.
Fiecare detaliu din viata mea ma sperie (intr'un sens bun)...Cum poate totul sa aiba un rost? cum poate Dumnezeu si intregul Univers pe care l-a creeat sa se concentreze in jurul meu pentru ca eu sa nu ma abat si sa'mi implinesc scopul?
E uimitor...#
Ii multumesc Lui pentru ca am ramas in acelasi oras pentru moment, pentru ca am ales 'farmacia' ca domeniu de studiu, ca am ales Master's Commission ( http://romaniamasterscommission.blogspot.com ) pentru urmatorul an... Ii multumesc pentru toate persoanele care au influenta in viata mea acum, pentru cartile, muzica, echipa mea...pentru ca toate au ca scop sa ma calauzeasca pe calea care duce spre implinirea destinului, scopului meu.

Traieste cu un scop, nu'ti fie teama sa'ti impartasesti povestea vietii!

The World. we live in

Traim intr`o lume atat de nesigura...lumea noastra este atat de fragila, viata insasi este imprevizibila, iti poate scapa printre degete. Suntem dependenti de cei care ne conduc, cei care ne vor pieirea, ne facem programul in functie de deceziile altora. Suntem confunzi, derutati si atat de tristi incat pe zi ce trecem devenim ceea ce odata ne`am jurat ca nu vom fi.
Totul este atat de relativ si nesigur...incepand cu moartea nevinovatului ce a fost lovit de o caramida in timp ce mergea pe strada pana la cei ce odata au ales sa ramana in istorie ca fiind coordonatorii celor mai mari razboaie si genocide.


Ce sensibil e sufletul si trupul omului. Ce usor poate zdrobit, distrus. Suntem atat de expusi, atat de usor de ranit...
Te intrebi pentru ce traiesti? O intrebare buna. Cunosti sentimentul de "toata lumea`i a mea? ", atunci inseamna ca ai cunoscut si gustul amar lasat in urma de vreo tragedie neasteptata.
De atat de multe ori am simtit ca lumea`i a noastra, ca suntem cei mai puternici oameni din lume ca nimic si nimeni nu ne va putea darama vreodata...pana in momentul cand ceva neasteptat ne`a dat peste cap, pana cand o suferinta groaznica a pus stapanire pe noi...Daca tie nu ti s`a intamplat asta, ei bine...mie da.
Tot ce am crezut castig este o pierdere!
Poti sa ai totul si de fapt sa ai nimic. O teorie general valabila si actuala.
Am citit de curand intr`o carte- "Cat de mult poti sa tanjesti dupa haina ta preferata, atat de calduroasa, care atarna in dulapul casei tale care a ars din temelii cu tot cu mama si cu tatal tau?"
In momentul cand am citit asta gandul mi s`a dus la hanoracul meu preferat, pe care`l am din clasa a IXa si pe care in fiecare dimineata cu ochii pe jumatate inchisi il imbrac pentru ca este cel mai comfortabil, apoi gandul mi s`a dus la mama mea, scumpa mea mama care si`a sacrificat viata pentru mine, gandul mi s`a dus la casa mea, la camera mea in care zilnic ma retrag sa trag un pui de somn...sa fiu singura in intimitatea mea...Gandul mi s`a dus la faptul ca intr`o fractiune de secunda as putea pierde Totul. Credeti ca persoana care a pus intrebarea asta a fost pedepsita pentru ceva, credeti ca motivul pentru care Dumnezeu a ingaduit sa i se intample asta, a fost pentru a se razbuna sau pentru a o face sa plateasca vreao greseala, vreun pacat? Atunci inseamna ca toti oamenii de pe pamant ar trebui sa fie saraci, orbi si goi, la propriu. Ei bine, Nu. Aceea persoana a avut la un moment dat totul, a fost pe culmile fericirii, a atins apogeul(limitat, de altfel) succesului si tot atat de repede a fost trantita la pamant, fara nimic, cu inima zdrobita si ochii secati de lacrimi, nu pentru ca plateste pentru ceva ci pentru ca Viata E Nesigura, Nedreapta.


Nu o sa fii vesnic fericit pe pamant, nu o sa ai vesnic totul ! Acesta este motivul pentru care eu Il iubesc pe Dumnezeu...El e singurul pe care il poti avea MEREU si aici pe pamant si dupa moarte.
Pe El nicio catastrofa, niciun potop si niciun foc nu ti`L poate lua din inima, niciun om care vrea sa`ti faca rau, nici macar moartea.
si in final...Zambesc pentru ca mi`a venit in minte incercarea zadarnica a omului de a se simti in siguranta intr`o lume in care asa ceva este imposibil. Asigurarile...de viata, de sanatate, asigurarea bunurilor etcetera sunt o incercare trista si penibila. De fapt nu poti sa`ti asiguri nimic pentru ca totul este relativ si nesigur.
Asigura`ti mai bine sufletul, pe asta spre uimirea ta, poti sa`l asiguri. Investeste in lucrurile care dureaza vesnic, nu in lucruri pe care nesiguranta vietii ti le poate spulbera in mai putin de o clipa.

Albastru inchis aproape negru

Se aude o ambulanta. Se aude incet...mmm...de fapt se aude tare, mai tare, prea tare...din nou incet...apoi sunetul se topeste usor pana nu se mai aude nimic.
Deschide ochii...e lumina, trebuie sa fie dimineata, intinde mana spre telefon, darama cateva obiecte, care in cadere fac un zgomot infernal, nu e problema...vecinii trebuie sa se fi trezit deja pentru ca e... Cum?! 9;00 am !? Doamne, problema e serioasa. telefonul- foarte neserios / E deja a patra dimineata in care nu suna. Ar trebui sa`si cumpere un iPhone! Da, ar trebui...si apoi sa`si cumpere un iPhone3G si apoi un iPhone3Gs si apoi un iPhone 4 si apoi un Pistol !
Glumeste...logic, ca glumeste...ii e ciuda pe timp, timpul acesta care trece si ne imbatraneste ca si cum am fi vinovati de vreo vina nestiuta de noi...
Timpul- il aseamana cu un drog injectat in vena, ce`si face efectul inspaimantator de repede si te amorteste. Apoi te leagana, te scutura, te tranteste la pamant si..te ia de la capat, iar cand efectul lui s`a dus trupul, mintea si tot ce esti cere urmatoare doza si inca o doza pana ce te imbatraneste si te omoara de tot.
Timpul- l`a asemanat cu un tren...un tren de mare viteza, fara frana, ce nu asteapta, nu iarta, nu clipeste...Alearga, calca peste tot ce`i sta in cale fara regrete, scuze sau zambete incurcate, un tren fara destinatie, ce se pierde in neant, in negura infinitului plin de calatori obositi, superficiali, mandri, absorbiti, nebuni, dornici, niste calatori usor de inspaimantat, daramat si ranit, inofensivi dar care pot deveni periculosi (stiu...Ciudat nu? )
Se ridica din pat si se indreapta spre baie...niciodata drumul de la pat pana la baie nu i s`a mai parut atat de lung, parca se petrece in reluare. In drum spre baie apuca din mers cateva obiecte...un prosop, o borseta neagra din piele...Cel mai mult in enerveaza faptul ca in timp ce face aceste lucruri creierul lui nu inceteaza sa gandeasca, are impresia ca il incetineste si il tine din treaba lui. De ce gandeste atat de mult? Tot timpul in creierul lui creste ceva, se dezvolta...si apoi dispare... Ca sa nu uite uneori isi trece intr`un caiet lucrurile importante, alteori observa cum pe parcursul zilei visele se transforma in deja-vu`uri...Ce ciudat, chestia asta il irita.
In baie e cald, iar apa nu e indeajuns de rece cat sa`l trezeasca...devine nervos. E tarziu si el nu`si mai revine din amorteala. Se indreapta spre bucatarie si toarna intr`un bol cereale si apoi lapte...se gandeste...` si ieri s`a trezit tarziu, dar ieri nu a mancat, ieri a fost gata repede. Astazi insa...deocamdata...se aseaza pe scaun. Corpul lui trebuie sa asimileze hrana ca sa`i poate da energia necesara pt a continua siesta de dimineata.
10;03 am -E aproape gata. Se priveste in oglinda...cam 10 secunde pe zi, atat se priveste in oglinda, nu are nimic ce sa`si reproseze din punct de vedere fizic. Zilnic, pe drum, zeci de fete intorc capul dupa el, pe el nu`l intereseaza...pe dinauntru e gol...e trist, in iPod porneste o melodie vesela. Nu are chef de melodii vesele azi... E trist !! Lumea asta nu intelege?! E trist.
Se descalta si intra din nou in dormitor...pare ca si`a uitat ceva, dar nu...se indreapta spre geam...se aseaza si..priveste.
Afara e innorat...Cerul e albastru inchis. Asa e si sufletul lui...
...Albastru inchis aproape negru.

" Sunt trist. M`am schimbat. Am imbatranit. sunt alungat din mine, si nicio poarta de aur nu s`a inchis in urma mea si nici un arhanghel n`a ridicat din urma o spada de flacari.
Nu. M`am desteptat deodata, fara de mine.
Am visat ca am fost copil? Nu mai stiu!
Mi`e dor de mine cu sufletul altuia. Sunt un om care merge pe strazi, printre sergenti, prin fata bacaniilor, magazinelor de moda, printre automobile, tramvaie si trasuri. Zarzarii albi, livada mea nevazuta de nimeni- prin care nu mai eu mergeam, pe care numai eu o vedeam si care venea cu mine pretutindeni ca o turma dulce a primaverilor- n`o mai vad, n`o mai simt, am pierdut`o, m`am pierdut. A suflat viata asupra ei ca o zana rea si a prefacut`o in oameni, case, zgomote orasenesti printre care trupul meu merge singur, atat de singur ca uneori imi vine sa`nchid ochii si sa`i acopar cu mainile. " Ionel Teodoreanu- La medeleni

Fericire?

Ploua...Am atat de multe ganduri in mine incat acestea se amesteca...se imprastie, se anuleaza unele pe altele si mi`e teama ca in curand ideile mele vor parea doar niste toane de copil nebagat in seama, dar eu vreau sa scriu...vreau sa las pe aceasta foaie de hartie virtuala sentimente ce`mi incearca inima de zile bune..vreau sa las bucati din mine...Vreau eliberare si Pace !!

Ce inseamna fericirea?! ...Strigatul suprem al rasei umane...Zambete inecate in lacrimi de durere si disperare, amestec de dorinte si furtuni presarate de culori... reci. Ploaie dureros de dulce si de necuprinsa...Palide rasuflari calde in noapte...
Sufletul omului...e atat de adanc...ai putea cauta o vesnicie in el si tot n`ai gasi raspunsul de care ai nevoie...Omul rade cand ii vine a plange...isi pleaca trist capul cand ii vine sa urle, tace cand ii vine sa strige...Alearga zi si noapte si nu gaseste ceea ce cauta...Se intreaba- Oare ma poate moartea salva de suferinta?

Am cautat raspunsul la oameni, dar parerile lor, diferite , in forme si prezentari ciudate..bizare, logice, stiintifice sau biblice m`au facut sa dau inapoi...Sa cauti raspunsul la oameni inseamna confuzie si ceata. Omul nu are un raspuns nici pt el, omul este intr`o continua cautare , ne dorim lucruri pe care, dupa ce le`am obtinut renuntam la ele, ne ranim atat de usor unii pe altii, egoismul nostru nu ne va lasa niciodata sa fim fericiti..faptul ca vrem totul..ca vrem ce e mai bun pt noi ne face sa devenim niste persoane superficiale, `fericite`.

Eu tind sa cred ca Nefericirea sta in ura si nestatornicia oamenilor...Alergarea contiua dupa fericire ne tine departe de ea, am ajuns la aceasta idee bazandu`ma pe ceea ce am simtit eu, dar poate ma insel- inima este nespus de inselatoare si deznadajduit de rea...

In inima mea s`a instalat un gand, care daca este gresit, smulge`l din ea cu argumente, poezii, povesti..cu ce vrei tu -nu exista fericire si implinire adevarata aici. Poate ca viata aceasta pe pamant este doar un test, un loc unde sa ne pregatim caracterul pentru a putea fii fericiti cu adevarat intr`o buna zi.

MAke a wish and count to three

In ultima vreme am ajuns sa traiesc doar prin prisma a ceea ce`mi doresc...Uitandu`ma spre viitor si dorindu`mi...dorindu`mi lucruri (nu vb aici de vise si aspiratii inalte) care spre uimirea si nelinistea mea au trecut precum au venit, iar eu am ramas in urma lor la fel -> Dorindu`mi !
Mi`am dorit sa vina primavara, pana sa ma dezmeticesc eu bine...Iata ca a si trecut ! Mi`am dorit un job, acum in fiecare seara cand ajung acasa obosita fizic si psihic imi doresc o vacanta...Sunt convinsa ca aceasta va veni si va trece ca vijelia, cum au trecut si ultimele 10 luni din viata mea... Am ajuns sa`mi fie frica sa`mi mai doresc pt ca nu ma pot bucura de nimic din ceea ce se implineste. Poate suna cliseic, dar pt mine doar faptul ca mai tastez aceste randuri, doar rigiditatea tastelor ce le simt sub apasarea grabita a degetelor, ma mai face sa simt ca inca traiesc si nu zbor peste timp.
Odata o prietena mi`a scris cateva randuri pe o foaie de hartie, printre ele era scris mare cu litere ingrosate LIVE IN THE NOW !! Cum as mai putea eu oare sa traiesc in prezent cand ieri mi`am agatat jeansii favoriti intr`un gard in timp ce imi umpleam sanul cu zarzare dintr`un pom de pe strada bunicilor mei iar astazi stau in fata oamenilor si le spun cum sa`si administreze medicamentele antidepresive? Hello world !

Saturday with MK

Today I had planed a rehearsal with the drama team...but almost all of the guys had planed something different for this saturday (thats weird I know) so I had to cancelled the rehearsal and do something else . That`s the reason why I choose to go at MK with the Master Commmision Romanian team and I am so happy that I did that `cause it was Awsome ! :)
Here are some pictures from the MK (Micro kids is a program for poor children that don`t have oportunity to go to Sunday school, so we go in their area and do some program for them, we teach them to sing, to read, we play games and so on ) :