Albastru inchis aproape negru

Se aude o ambulanta. Se aude incet...mmm...de fapt se aude tare, mai tare, prea tare...din nou incet...apoi sunetul se topeste usor pana nu se mai aude nimic.
Deschide ochii...e lumina, trebuie sa fie dimineata, intinde mana spre telefon, darama cateva obiecte, care in cadere fac un zgomot infernal, nu e problema...vecinii trebuie sa se fi trezit deja pentru ca e... Cum?! 9;00 am !? Doamne, problema e serioasa. telefonul- foarte neserios / E deja a patra dimineata in care nu suna. Ar trebui sa`si cumpere un iPhone! Da, ar trebui...si apoi sa`si cumpere un iPhone3G si apoi un iPhone3Gs si apoi un iPhone 4 si apoi un Pistol !
Glumeste...logic, ca glumeste...ii e ciuda pe timp, timpul acesta care trece si ne imbatraneste ca si cum am fi vinovati de vreo vina nestiuta de noi...
Timpul- il aseamana cu un drog injectat in vena, ce`si face efectul inspaimantator de repede si te amorteste. Apoi te leagana, te scutura, te tranteste la pamant si..te ia de la capat, iar cand efectul lui s`a dus trupul, mintea si tot ce esti cere urmatoare doza si inca o doza pana ce te imbatraneste si te omoara de tot.
Timpul- l`a asemanat cu un tren...un tren de mare viteza, fara frana, ce nu asteapta, nu iarta, nu clipeste...Alearga, calca peste tot ce`i sta in cale fara regrete, scuze sau zambete incurcate, un tren fara destinatie, ce se pierde in neant, in negura infinitului plin de calatori obositi, superficiali, mandri, absorbiti, nebuni, dornici, niste calatori usor de inspaimantat, daramat si ranit, inofensivi dar care pot deveni periculosi (stiu...Ciudat nu? )
Se ridica din pat si se indreapta spre baie...niciodata drumul de la pat pana la baie nu i s`a mai parut atat de lung, parca se petrece in reluare. In drum spre baie apuca din mers cateva obiecte...un prosop, o borseta neagra din piele...Cel mai mult in enerveaza faptul ca in timp ce face aceste lucruri creierul lui nu inceteaza sa gandeasca, are impresia ca il incetineste si il tine din treaba lui. De ce gandeste atat de mult? Tot timpul in creierul lui creste ceva, se dezvolta...si apoi dispare... Ca sa nu uite uneori isi trece intr`un caiet lucrurile importante, alteori observa cum pe parcursul zilei visele se transforma in deja-vu`uri...Ce ciudat, chestia asta il irita.
In baie e cald, iar apa nu e indeajuns de rece cat sa`l trezeasca...devine nervos. E tarziu si el nu`si mai revine din amorteala. Se indreapta spre bucatarie si toarna intr`un bol cereale si apoi lapte...se gandeste...` si ieri s`a trezit tarziu, dar ieri nu a mancat, ieri a fost gata repede. Astazi insa...deocamdata...se aseaza pe scaun. Corpul lui trebuie sa asimileze hrana ca sa`i poate da energia necesara pt a continua siesta de dimineata.
10;03 am -E aproape gata. Se priveste in oglinda...cam 10 secunde pe zi, atat se priveste in oglinda, nu are nimic ce sa`si reproseze din punct de vedere fizic. Zilnic, pe drum, zeci de fete intorc capul dupa el, pe el nu`l intereseaza...pe dinauntru e gol...e trist, in iPod porneste o melodie vesela. Nu are chef de melodii vesele azi... E trist !! Lumea asta nu intelege?! E trist.
Se descalta si intra din nou in dormitor...pare ca si`a uitat ceva, dar nu...se indreapta spre geam...se aseaza si..priveste.
Afara e innorat...Cerul e albastru inchis. Asa e si sufletul lui...
...Albastru inchis aproape negru.

" Sunt trist. M`am schimbat. Am imbatranit. sunt alungat din mine, si nicio poarta de aur nu s`a inchis in urma mea si nici un arhanghel n`a ridicat din urma o spada de flacari.
Nu. M`am desteptat deodata, fara de mine.
Am visat ca am fost copil? Nu mai stiu!
Mi`e dor de mine cu sufletul altuia. Sunt un om care merge pe strazi, printre sergenti, prin fata bacaniilor, magazinelor de moda, printre automobile, tramvaie si trasuri. Zarzarii albi, livada mea nevazuta de nimeni- prin care nu mai eu mergeam, pe care numai eu o vedeam si care venea cu mine pretutindeni ca o turma dulce a primaverilor- n`o mai vad, n`o mai simt, am pierdut`o, m`am pierdut. A suflat viata asupra ei ca o zana rea si a prefacut`o in oameni, case, zgomote orasenesti printre care trupul meu merge singur, atat de singur ca uneori imi vine sa`nchid ochii si sa`i acopar cu mainile. " Ionel Teodoreanu- La medeleni

Fericire?

Ploua...Am atat de multe ganduri in mine incat acestea se amesteca...se imprastie, se anuleaza unele pe altele si mi`e teama ca in curand ideile mele vor parea doar niste toane de copil nebagat in seama, dar eu vreau sa scriu...vreau sa las pe aceasta foaie de hartie virtuala sentimente ce`mi incearca inima de zile bune..vreau sa las bucati din mine...Vreau eliberare si Pace !!

Ce inseamna fericirea?! ...Strigatul suprem al rasei umane...Zambete inecate in lacrimi de durere si disperare, amestec de dorinte si furtuni presarate de culori... reci. Ploaie dureros de dulce si de necuprinsa...Palide rasuflari calde in noapte...
Sufletul omului...e atat de adanc...ai putea cauta o vesnicie in el si tot n`ai gasi raspunsul de care ai nevoie...Omul rade cand ii vine a plange...isi pleaca trist capul cand ii vine sa urle, tace cand ii vine sa strige...Alearga zi si noapte si nu gaseste ceea ce cauta...Se intreaba- Oare ma poate moartea salva de suferinta?

Am cautat raspunsul la oameni, dar parerile lor, diferite , in forme si prezentari ciudate..bizare, logice, stiintifice sau biblice m`au facut sa dau inapoi...Sa cauti raspunsul la oameni inseamna confuzie si ceata. Omul nu are un raspuns nici pt el, omul este intr`o continua cautare , ne dorim lucruri pe care, dupa ce le`am obtinut renuntam la ele, ne ranim atat de usor unii pe altii, egoismul nostru nu ne va lasa niciodata sa fim fericiti..faptul ca vrem totul..ca vrem ce e mai bun pt noi ne face sa devenim niste persoane superficiale, `fericite`.

Eu tind sa cred ca Nefericirea sta in ura si nestatornicia oamenilor...Alergarea contiua dupa fericire ne tine departe de ea, am ajuns la aceasta idee bazandu`ma pe ceea ce am simtit eu, dar poate ma insel- inima este nespus de inselatoare si deznadajduit de rea...

In inima mea s`a instalat un gand, care daca este gresit, smulge`l din ea cu argumente, poezii, povesti..cu ce vrei tu -nu exista fericire si implinire adevarata aici. Poate ca viata aceasta pe pamant este doar un test, un loc unde sa ne pregatim caracterul pentru a putea fii fericiti cu adevarat intr`o buna zi.

MAke a wish and count to three

In ultima vreme am ajuns sa traiesc doar prin prisma a ceea ce`mi doresc...Uitandu`ma spre viitor si dorindu`mi...dorindu`mi lucruri (nu vb aici de vise si aspiratii inalte) care spre uimirea si nelinistea mea au trecut precum au venit, iar eu am ramas in urma lor la fel -> Dorindu`mi !
Mi`am dorit sa vina primavara, pana sa ma dezmeticesc eu bine...Iata ca a si trecut ! Mi`am dorit un job, acum in fiecare seara cand ajung acasa obosita fizic si psihic imi doresc o vacanta...Sunt convinsa ca aceasta va veni si va trece ca vijelia, cum au trecut si ultimele 10 luni din viata mea... Am ajuns sa`mi fie frica sa`mi mai doresc pt ca nu ma pot bucura de nimic din ceea ce se implineste. Poate suna cliseic, dar pt mine doar faptul ca mai tastez aceste randuri, doar rigiditatea tastelor ce le simt sub apasarea grabita a degetelor, ma mai face sa simt ca inca traiesc si nu zbor peste timp.
Odata o prietena mi`a scris cateva randuri pe o foaie de hartie, printre ele era scris mare cu litere ingrosate LIVE IN THE NOW !! Cum as mai putea eu oare sa traiesc in prezent cand ieri mi`am agatat jeansii favoriti intr`un gard in timp ce imi umpleam sanul cu zarzare dintr`un pom de pe strada bunicilor mei iar astazi stau in fata oamenilor si le spun cum sa`si administreze medicamentele antidepresive? Hello world !

Saturday with MK

Today I had planed a rehearsal with the drama team...but almost all of the guys had planed something different for this saturday (thats weird I know) so I had to cancelled the rehearsal and do something else . That`s the reason why I choose to go at MK with the Master Commmision Romanian team and I am so happy that I did that `cause it was Awsome ! :)
Here are some pictures from the MK (Micro kids is a program for poor children that don`t have oportunity to go to Sunday school, so we go in their area and do some program for them, we teach them to sing, to read, we play games and so on ) :

God has a purpose

When I was a little girl people were always asking me:
-What do you want to become when you`ll grow up?
- When I`ll grow up I wanna be an actress, I was answering

I grew up with this in my heart- I wanted to became an actress, I wanted so much to share my talent, my skills, my needs, my emotions with the world...I was in loooove with `acting`. I kept it in my mind for my whole intire life since then...
When I finished high school I was 99 % sure that I`ll go to Theatre University in Bucharest...But I did not ! That 1 % won...so I did not go to Theatre University .
Why ?- My mind wil answer: -because actors in Romania are not well paid, because I did not have anaf courage, because the entrance examination held when i was not in the country , so I was not able to get on time.
...But my heart has a different answer: -Because God didn`t wanted me to go to Theatre University...and not because He don`t want me to be happy, doing what I love to do, but because He has prepared something better for me, something that will fully satisfied me.

I am looking forward to see how God will lead me and how He will show up the amazing things kept inside of me for so long .

Exista vesnicie

Daca noi oamenii am intelege ca adevarata valoarea se afla in interior...daca am intelege ca ceea ce dureaza vesnic este sufletul, caracterul...
Daca noi am pricepe ca suntem creeati pt a trai vesnic...Daca am intelege ca trebuie sa investim in ce este durabil...
Daca , fiecare dintre noi ar accepta ca trebuie sa invete...sa se schimbe, sa creasca, sa-L lase pe Dumnezeu sa-L modeleze...
Daca am intelege si accepta ca in viata..si dupa ea, exista o balanta; ca tot ce faci aici pe pamant, fie bun, fie rau va fii cantarit si rasplatit...

Daca noi am accepta sa dam, sa credem, sa iubim, sa speram, sa ajutam, sa mangaiem, sa vindecam, sa zambim...
Atunci viata ar trece mult mai frumos, iar oamenii nu ar mai fi nevoiti sa nege cu inversunare existenta sufletului si a vietii vesnice .

I am just an ordinary girl living in a ordinary world

Sunt o fata obijnuita, dintr-un oras mic, dintr-o tara si mai mica, dintr-o lume mica, mica de tot si totusi atat de straina si complexa mie.
Sunt o persoana obijnuita, putin ciudata, simpla, cu fixurile si toanele mele, cu lacrimile si zambetele mele, impartasite sau nu, motivate sau enigmatice.
Eu sunt o enigma. Un copil, o fata, o femeie, o nebuna, o fericita, o alergatoare, o trista, o depasita, o ratata, o invingatoare…Sunt altcineva in fiecare zi si totusi aceeasi eu- inconfundabila, de necontrolat si de neinteles.
Nu mi-am propus sa fiu asa, sunt circumstatele vietii care m-au facut sa devin cine sunt.
Sunt o mediocra. Am fost tot timpul o mediocra, o fata din multime…un cineva mult prea fag si prafuit...
Nu am castigat niciodata nimic, nu am primit laude, nu am primit premii speciale, note excelente, excursii gratis, flori sau vederi de la vreun iubit.
Nu am iesit niciodata in fata, nu am spus ce ma doare, cine sunt sau de ce am venit…Sunt mult prea comuna si obijnuita pentru a starni interesul cuiva care ar putea sa ma propulseze, sa faca din mine un icon.
Nu stiu sa dansez, sa cant, nu am o bicicleta, nu am un zambet fermecator, in schimb stiu sa zambesc strainilor, sa recunosc ca am gresit, am curaj sa-mi cer iertare, sa imi asum riscuri si responsabilitati…

Totusi, cei ce sustin ca nu au regrete nu sunt onesti. Sunt greseli care iti schimba viata si pe care e inevitabil sa nu le regreti.
Sunt decizii si greseli pe care le regret..…de care imi pare rau, dar realizez ca aceste greseli…m-au ajutat, m-au transformat…au avut un rol important in maturizarea mea, prin intermediul lor am putut sa trec la un alt nivel. Din greseli reies slabiciunile mele , greselile ma ambitioneaza sa ma schimb, sa renunt la a le repeta.
Asa sunt eu, asa fac eu, asa cred eu. Sunt fericita asa cum sunt, cu viata mea simpla si plictisitoare din care storc fiecare mic eveniment pt a avea o poveste si e povestea mea, diferita de fiecare data din care reiese o alta eu…

Despide the fact that I am so freakin` ordinary, I feel different than the world does…I have a porpouse, God put something different in my heart…and I am so pleased about it .