Ipoteza

Sa zicem ca tot ceea ce crestinii traiesc este o iluzie. Ca dragostea lui Dumnezeu este o minciuna si ca nu exista viata vesnica. Personal, nu as regreta nimic. Daca maine as muri si as descoperi ca nu exista viata dupa moarte si ca toata ideea de Dumnezeu este inexistenta;

n'as regreta nici pentru o secunda ca am trait o viata intreaga cu speranta, agatandu'ma de aceasta iluzie ori de cate ori ma simteam singura sau in necaz. Nu regret ca am triat cu scop, ca am avut o tinta, ca m'am autodisciplinat si am invatat ce inseamna "infranarea poftelor". As fi constienta ca m'am bucurat de viata inpunandu'mi anumite limite, dar nu as regreta asta, nu as regreta ca am trait cu ideea de Dumnezeu si ca l'am iubit. Dar... Daca maine as muri si as descoperi ca de fapt Dumnezeu exista (ceea ce este absolut si irevocabil de adevarat) ca exista judecata,rai si iad? Ce am face atunci? Prima ipoteza nu este asa o tragedie: Am trait sub numele de pocait si nu ne'am bucurat de "placerile lumii". Dar a doua: am trait fara Dumnezeu, am trait egosit, bucurandu'ne din plin de placerile lumii (de pacat), iar Dumnezeu in care nu am crezut, sau pe care l'am tratat ca si cum nu ar exista, ne va cere socoteala. Ce vom face atunci? Si...a'L iubi pe Dumnezeu nu are nicio legatura cu a fi o persoana religioasa. Inseamna sa'l cunosti, sa te supui Lui..sa renunti la eul tau, fiind constient ca El este autoritatea suprema si de la El vin toate lucrurile bune. El te iubeste :)