little life

ce e viata ?
Viata e o multime de intamplari, experiente, provocari...viata este rezultatul gandurilor, dorintelor, actiunilor noastre. In concluzie viata semnifica ceva diferit pentru fiecare dintre noi...pentru ca noi suntem diferiti, vietile noastre sunt diferite...cu toate astea sunt momente care ne leaga, sunt momente in viata cand iti traiesti intamplarile si experintele impartasindu`le si avandu`i aproape pe cei pe care ii iubesti si sunt momente in viata in care esti singur. Acestea din urma sunt cele mai grele. Momente in care vorbele, mangaierile, imbratisarile isi pierd semnificatia si te lasa in urma lor gol. Momente pe care trebuie sa le depasesti singur...momente in care trebuie sa iti aduni si ultima rezerva de speranta ca sa poti sa inaintezi daca vrei sa iesi biruitor.
Stii...am invatat ca viata este dura, grea, razbunatoare, ironica...am auzit multe spunda`se despre ea, am cunoscut multe definitii a ceea ce este- viata. In acest moment simt intr`adevar ca viata este o ironie...una reala si calculata.
Nu am nimic ce sa`i reprosez...lucrurile se intampla pentru ca asa trebuie, nu exista intrebare fara raspuns sau viata fara inceput si sfarsit.

Si ca sa nu mai bat campii si sa trec la subiect- Week-end`ul acesta era programat pentru un proiect, undeva in alt oras...eu si inca trei prieteni trebuia sa plecam astazi acolo...insa viata ne`a rezervat niste surprize..mie si lui D.
Eu am primit o invitatie la nunta unuia dintre cei mai buni prieteni, iar ei i-a murit bunicul.
Maine, sambata...in timp ce ea v`a fi la inmormantare, eu voi fi la nunta.
Ce ironie...ma simt asa ciudat. Un amestec ciudat de sentimente ma acapareaza...sunt entuziasmata si fericita dar in acelasi timp trista si apatica...Cum se poate asta ?
Simplu...celei mai bune prietene i`a murit bunicul..in timp ce cel mai bun prieten se casatoreste. Nu pot sa nu fiu afectata de ambele evenimente. Oamenii mei conteaza pentru mine..ei imi influenteaza viata, pentru ca eu sunt ceea ce sunt datorita lor.

...Viata are o semnificatie diferita pentru fiecare dintre noi...se intampla lucruri normale, care ne dau viata peste cap intr`un mod in care nu ne`am asteptat...suntem intr`o continua lupta. Raiul meu poate fii iadul altuia, dar viata...Viata isi continua cursul...ea nu se lasa impresionata, sensibilizata...ea merge mai departe ..lasand in urma ei...zambete, bucurie...dar in acelasi timp durere si lacrimi.

Raman..

Sunt pe banca...intr`un parc mic
Ma gandesc...ma simt in siguranta sa fac asta aici. nimeni nu ma deranjeaza nimeni nu ma intreaba nimic.
Ma gandesc la acest oras. La faptul ca mi`am dorit atat de mult sa plec ...cat mai departe de aici. Sa merg...sa ating culmi, sa`mi implinesc vise...Am avut totdeauna impresia ca orasul asta mic, neoportunist m`a tinut pe loc, ba chiar m`a tras inapoi de nenumarate ori. Cu timpul, am prins ciuda pe el. De ce nu pot si eu sa plec? Oriunde altundeva...unde sa fie bine, mai bine ca aici.
Tot ce am facut in tot acest timp a fost sa`mi preocup mintea cu ganduri inutile, negativiste. Am realizat asta acum. Am realizat ca am fost nedreapta, superficiala si mandra, de neinteles de multe ori.
Exista locuri mult mai mici, mai sarace, mai neoportuniste decat aici. Exista oameni mai tristi ca mine. Si acum stiu ca veti gandi- Da, dar noi trebuie sa tintim cat mai sus...E adevarat, dar tot odata trebuie sa ne alegem timpul potrivit pentru asta.
Incerc sa vad partea buna a lucrurilor, incerc sa ma multumesc cu ce am si sa imi fac planuri pentru viitor, nu o sa fac asta toata viata, dar asta e ceea ce fac acum.
Privesc in jur ...in fata mea se afla un rond imens de flori rosii, langa mine un caine dragalas...negru, ma priveste intens. Vantul adie nerabdator scuturand florile, copacii...parca dorind sa grabeasca timup, sa`l ia impreuna cu el, intr`un dans continuu spre nicaieri.
Am invatat ca toate lucrurile au vremea lor si am realizat ca nu a venit inca vremea sa plec.
Sunt aici, bucurandu`ma de asta fara sa ma simt vinovata, incercand sa privesc viata prin prisma lucrurilor bune care vor veni. Stiu ca Dumnezeu are un plan cu privire la mine si pentru ca acest plan sa fie dus la indeplinire trebuie sa incep de jos, cu pasi mici.