Drumul catre mine insumi

Intr'o zi in timp ce stateam de vorba cu D., despre cat de important este sa te cunosti pe tine insuti, am avut un soc, am realizat, poate nu pentru prima oara, ca nu ma cunosc pe mine cu adevarat. Seara cand am ajuns acasa, am continuat sa citesc din Romanul adolescentului miop de Mircea Eliade, pe care il citeam de cateva saptamani. Culmea, capitolul la care ajunsesem se numea Drumul catre mine insumi. Am fost coplesita de gandurile acestui om(care sincer nici nu prea'mi place ca si scriitor), am simtit cu el fiecare cuvintel in parte..si probabil daca as fi vrut sa scriu undeva ce simteam in acel moment asta as fi scris:

Trebuie să mă cunosc. Trebuie să ştiu odată sigur cine sunt şi ce vreau. Am amânat mereu lucrul acesta, pentru că mi-era teamă. Mi-era teamă că nu voi izbuti să-mi luminez sufletul sau că lumina ce va aluneca asupra-i să nu mă îndurereze. Eu mi-am închipuit anumite lucruri despre mine însumi. Ce se va întâmpla dacă acestea nu există aievea? Dacă ele n-au fost decât o părere? Ceva mai mult. Eu am căutat să mă supun acestor trăsături pe care le-am socotit părţi din sufletul meu. Mi le-am impus şi mi le-am însuşit. Ce se va întâmpla cu ele, dacă voi şti că nu sunt decât nişte vestminte îmbrăcate în silă? Voi putea, oare, să le părăsesc fără să mă copleşească golurile sufletului meu? Am hotărât de multe ori să mă analizez până la capăt, să pătrund cât mai adânc şi calm în suflet. Dar n-am izbutit. Niciodată nu m-am putut concentra. N-am putut gândi asupra mea însumi. De câte ori încercam să mă analizez, mă trezeam într-un întuneric desăvârşit. De unde să încep să mă caut? Unde aş putea fi eu însumi? Ce caut eu? Sufletul meu. Unde? Şi cum se putea recunoaşte adevăratul meu suflet între miile de suflete pe care le port în mine?

Pentru că eu vreau să mă cunosc, pentru a înţelege calea pe care va trebui să păşesc!

Henry Jaeger, romanul "Disperatii" (1963)

Zilele trecute in timp ce rasfoiam o revista am dat cu ochii de ceva ce mi-a atras cu adevarat atentia, un pasaj mic extras din romanul lui Henry Jaeger. Nici nu am apucat sa termin de citit ultima propozitie ca am stiut- Si eu cred si simt la fel ca omul acesta!- "Nu, nu trebuie iubiti cei sanatosi, cei siguri de sine, cei mandri, cei multumiti, cei bucurosi- ei n'au nevoie! Ei primesc dragostea cu ingamfare si indiferenta doar ca pe un omagiu care li se aduce, ca pe o obligatie ce li se cuvine de drept. Un dar care se adauga altora, o podoaba in par, o bratara la incheietura mainii, asa socotesc ei daruirea totala a altuia, iar nu drept ratiunea si esenta intregii lor vieti. Numai celor pe care soarta i-a persecutat, numai celor tulburati, celor napastuiti, celor nesiguri, celor lipsiti de frumusete, celor umili, numai lor le poti ajuta intr'adevar prin iubire. Cine le daruieste viata lui, acela le ofera compensatie pentru ceea ce viata le'a luat. Numai ei stiu sa iubeasca si sa fie iubiti asa cum ar trebui sa iubim- cu recunostinta si modestie."

Ipoteza

Sa zicem ca tot ceea ce crestinii traiesc este o iluzie. Ca dragostea lui Dumnezeu este o minciuna si ca nu exista viata vesnica. Personal, nu as regreta nimic. Daca maine as muri si as descoperi ca nu exista viata dupa moarte si ca toata ideea de Dumnezeu este inexistenta;

n'as regreta nici pentru o secunda ca am trait o viata intreaga cu speranta, agatandu'ma de aceasta iluzie ori de cate ori ma simteam singura sau in necaz. Nu regret ca am triat cu scop, ca am avut o tinta, ca m'am autodisciplinat si am invatat ce inseamna "infranarea poftelor". As fi constienta ca m'am bucurat de viata inpunandu'mi anumite limite, dar nu as regreta asta, nu as regreta ca am trait cu ideea de Dumnezeu si ca l'am iubit. Dar... Daca maine as muri si as descoperi ca de fapt Dumnezeu exista (ceea ce este absolut si irevocabil de adevarat) ca exista judecata,rai si iad? Ce am face atunci? Prima ipoteza nu este asa o tragedie: Am trait sub numele de pocait si nu ne'am bucurat de "placerile lumii". Dar a doua: am trait fara Dumnezeu, am trait egosit, bucurandu'ne din plin de placerile lumii (de pacat), iar Dumnezeu in care nu am crezut, sau pe care l'am tratat ca si cum nu ar exista, ne va cere socoteala. Ce vom face atunci? Si...a'L iubi pe Dumnezeu nu are nicio legatura cu a fi o persoana religioasa. Inseamna sa'l cunosti, sa te supui Lui..sa renunti la eul tau, fiind constient ca El este autoritatea suprema si de la El vin toate lucrurile bune. El te iubeste :)

Tot ce'i mai frumos, e doar de la Tine

Se spune ca Einstein ar fi fost intrebat odata - "De ce exista rau?" Raspunsul lui probabil a fost promt-> "Pentru ca raul inseamna absenta lui Dumnezeu. Exact la fel cum intunericul inseamna absenta luminii si frigul inseamna absenta caldurii la fel si tot ce este rau este rezultat in urma absentei lui Dumnezeu." Nu sunt sigura cine a zis asta, daca Einstein sau altcineva, dar nu are nicio importanta; eu stiu un lucru- ca toate lucrurile bune vin de la El. Dumnezeu inseamna pace, bucurie, placere, energie, speranta, zambet, caldura, lumina, VIATA. Oamenii sunt oribi atunci cand cred ca sa fii cu Dumnezeu (aici pe Pamant sau in Cer) e plictisitor; Satan ii inseala si ei il cred. Lucrurile rele, gresite in care se gaseste placere/bucurie sunt niste iluzii, niste minciuni de la Satan ca sa ne pacaleasca si sa ne tina departe de Dumnezeu; Asta e scopul lui Satan- sa ne tina cat mai departe de Frumos, de Bucurie, de Dragoste, de Pace, adica de Dumnezeu, Tatal nostru minunat, cel mai bun prieten al nostru. Haideti sa nu mai fim orbi si sa nu ne mai lasam inselati de Satan care este tatal minciunii. Haideti sa ne apropiem de Dragoste, de Bucurie, de Lumina, pentru ca aceste lucruri nu sunt deloc plictisitoare, ci de fapt asta inseamna VIATA, iar daca ii dam crezare lui Satan, el ne va desparti de VIATA(Dumnezeu) si asta inseamna MOARTE.

Vreau !

''Zilele trecute am terminat de citit o carte extraordinara- Dragoste nebuna.Coplesit de un Dumnezeu imuabil- scrisa de Francis Chan. O carte care m'a facut sa realizez multe lucruri si sa ma ridic..sa ma ridic sa fac ceva mai mult decat sa dau din cap si sa rostesc- Amin. Aceasta carte m'a provocat profund...asa ca am sustras din ea cateva idei si le'am imbinat intr'o rugaciune, o rugaciune care vreau sa ma insoteasca de acum inainte oriunde voi merge, pana la sfarsitul vietii mele .''


- Doamne, stiu ca cel mai bun lucru pe care'l pot face este sa'ti fiu credincioasa Tie in fiecare aspect al vietii mele,spunandu'ti neincetat- Multumesc!
Sunt constienta ca intimitatea noastra nu poate fi creeata prin stradania mea jalnica in a'ti rasplati intotdeauna sau a depune eforturi pentru a fi vrednica.
Vreau sa ma desfat in rolul de copil si prieten al Tau. Vreau sa daruiesc cu marinimie si generozitate fara cartire, vreau sa iubesc pe cei ce ma urasc si care nu'mi pot impartasi niciodata dragostea.
Nu vreau sa fiu preocupata de siguranta personala si confort. Vreau sa'mi pese de venirea pe Pamant a Imparatiei Tale, decat de siguranta vietii mele ferite de durere si suferinta.
Vreau sa'mi traiesc viata in asa fel incat drumul meu sa se intersecteze intr'un fel sau altul cu acelor saraci. Vreau sa consider ca desele cuvantari ale lui Isus referitoare la avutii si saraci denota faptul ca pt El acesta era un subiect deosebit de important.
Vreau sa fiu mai preocupata sa ascult de Dumnezeu decat sa fac ceea ce asteapta altii sau decat sa ma inscriu standardului.
Vreau sa fac lucruri care nu au intotdeauna logica din perspectiva succesului sau a bogatiei pe acest pamant. Dupa cum spunea Martin Luther:"In calendarul meu sunt doar doua zile: ziua aceasta si ziua aceea".
Vreau sa fiu constienta ca pacatul mandriei este mereu o lupta, ca nu pot fi niciodata destul de smerita. Vreau sa caut sa ma fac pe mine mai putin cunoscuta iar pe Hristos sa-l fac mai cunoscut.
Vreau sa nu mai consider slujirea o povara. Vreau sa'L iubesc pe Dumnezeu si pe copiii Sai.
Vreau sa fiu o persoana care da, nu care ia. Vreau sa cred cu adevarat ca ceilalti sunt la fel de importanti ca si mine; Vreau sa fiu sensibila in mod deosebit la nevoile celor saraci din lumea intreaga.
Vreau sa ma gandesc la cer in mod frecvent.
Vreau sa'mi organizez viata spre vesnicie, nu vreau sa am privirea atintita doar spre ceea ce se afla aici, in fata mea. Vreau sa fiu caracterizata de o dragoste statornica, plina de dedicare si pasiune fata de Dumnezeu, mai presus de orice alt lucru si de orice alta fiinta.
Vreau sa fiu sincera cu Dumnezeu, nu vreau sa incerc sa maschez uratenia pacatelor sau esecurilor mele; Nu vreau sa joc teatru inaintea Lui.
El este locul meu de adapost.
Vreau sa am o relatie intima cu El. Vreau sa fiu hranita de Cuvantul Lui pe tot parcursul zilei pt ca stiu ca 40 de minute duminica nu e suficient ca sa ma sustina o saptamana intreaga mai ales atunci cand ma lovesc de atatea lucruri care'mi distrag atentia si atatea mesaje alternative.
Vreau sa fiu mai preocupata de caracterul meu decat de confortul meu. Stiu ca adevarata bucurie nu depinde de circumstante sau mediu, ea este un dar care trebuie ales si cultivat, un dar care in fond vine de la Dumnezeu.

Simt si sunt convinsa ca ceea ce simt e real si adevarat. Simt ca nimic nu e la intamplare, simt ca tot ceea ce fac si tot ceea ce se intampla are un scop bine intentionat, simt ca Dumnezeu a pus fiecare lucru, persoana, circumstanta in viata mea pentru ca in final sa ajung intr'un anumit loc pentru anumite persoane si situatii.
Fiecare detaliu din viata mea ma sperie (intr'un sens bun)...Cum poate totul sa aiba un rost? cum poate Dumnezeu si intregul Univers pe care l-a creeat sa se concentreze in jurul meu pentru ca eu sa nu ma abat si sa'mi implinesc scopul?
E uimitor...#
Ii multumesc Lui pentru ca am ramas in acelasi oras pentru moment, pentru ca am ales 'farmacia' ca domeniu de studiu, ca am ales Master's Commission ( http://romaniamasterscommission.blogspot.com ) pentru urmatorul an... Ii multumesc pentru toate persoanele care au influenta in viata mea acum, pentru cartile, muzica, echipa mea...pentru ca toate au ca scop sa ma calauzeasca pe calea care duce spre implinirea destinului, scopului meu.

Traieste cu un scop, nu'ti fie teama sa'ti impartasesti povestea vietii!