Traim intr`o lume atat de nesigura...lumea noastra este atat de fragila, viata insasi este imprevizibila, iti poate scapa printre degete. Suntem dependenti de cei care ne conduc, cei care ne vor pieirea, ne facem programul in functie de deceziile altora. Suntem confunzi, derutati si atat de tristi incat pe zi ce trecem devenim ceea ce odata ne`am jurat ca nu vom fi.
Totul este atat de relativ si nesigur...incepand cu moartea nevinovatului ce a fost lovit de o caramida in timp ce mergea pe strada pana la cei ce odata au ales sa ramana in istorie ca fiind coordonatorii celor mai mari razboaie si genocide.
Ce sensibil e sufletul si trupul omului. Ce usor poate zdrobit, distrus. Suntem atat de expusi, atat de usor de ranit...
Te intrebi pentru ce traiesti? O intrebare buna. Cunosti sentimentul de "toata lumea`i a mea? ", atunci inseamna ca ai cunoscut si gustul amar lasat in urma de vreo tragedie neasteptata.
De atat de multe ori am simtit ca lumea`i a noastra, ca suntem cei mai puternici oameni din lume ca nimic si nimeni nu ne va putea darama vreodata...pana in momentul cand ceva neasteptat ne`a dat peste cap, pana cand o suferinta groaznica a pus stapanire pe noi...Daca tie nu ti s`a intamplat asta, ei bine...mie da.
Tot ce am crezut castig este o pierdere!
Poti sa ai totul si de fapt sa ai nimic. O teorie general valabila si actuala.
Am citit de curand intr`o carte- "Cat de mult poti sa tanjesti dupa haina ta preferata, atat de calduroasa, care atarna in dulapul casei tale care a ars din temelii cu tot cu mama si cu tatal tau?"
In momentul cand am citit asta gandul mi s`a dus la hanoracul meu preferat, pe care`l am din clasa a IXa si pe care in fiecare dimineata cu ochii pe jumatate inchisi il imbrac pentru ca este cel mai comfortabil, apoi gandul mi s`a dus la mama mea, scumpa mea mama care si`a sacrificat viata pentru mine, gandul mi s`a dus la casa mea, la camera mea in care zilnic ma retrag sa trag un pui de somn...sa fiu singura in intimitatea mea...Gandul mi s`a dus la faptul ca intr`o fractiune de secunda as putea pierde Totul. Credeti ca persoana care a pus intrebarea asta a fost pedepsita pentru ceva, credeti ca motivul pentru care Dumnezeu a ingaduit sa i se intample asta, a fost pentru a se razbuna sau pentru a o face sa plateasca vreao greseala, vreun pacat? Atunci inseamna ca toti oamenii de pe pamant ar trebui sa fie saraci, orbi si goi, la propriu. Ei bine, Nu. Aceea persoana a avut la un moment dat totul, a fost pe culmile fericirii, a atins apogeul(limitat, de altfel) succesului si tot atat de repede a fost trantita la pamant, fara nimic, cu inima zdrobita si ochii secati de lacrimi, nu pentru ca plateste pentru ceva ci pentru ca Viata E Nesigura, Nedreapta.
Nu o sa fii vesnic fericit pe pamant, nu o sa ai vesnic totul ! Acesta este motivul pentru care eu Il iubesc pe Dumnezeu...El e singurul pe care il poti avea MEREU si aici pe pamant si dupa moarte.
Pe El nicio catastrofa, niciun potop si niciun foc nu ti`L poate lua din inima, niciun om care vrea sa`ti faca rau, nici macar moartea.
si in final...Zambesc pentru ca mi`a venit in minte incercarea zadarnica a omului de a se simti in siguranta intr`o lume in care asa ceva este imposibil. Asigurarile...de viata, de sanatate, asigurarea bunurilor etcetera sunt o incercare trista si penibila. De fapt nu poti sa`ti asiguri nimic pentru ca totul este relativ si nesigur.
Asigura`ti mai bine sufletul, pe asta spre uimirea ta, poti sa`l asiguri. Investeste in lucrurile care dureaza vesnic, nu in lucruri pe care nesiguranta vietii ti le poate spulbera in mai putin de o clipa.
