Nu stiu cum sa incep aceasta postare...Pur si simplu ma gandesc de zile intregi si nu gasesc o introducere pertinenta, de fapt nu stiu nici macar ce vreau sa spun, n`am nimic concret in cap, nimic ce merita citit.
Stiu doar ca ultimele 4 luni din viata mea au trecut vijelios de repede.
Am recitit postarea pe care, cu inima cat un purice, am scris`o in ajunul bacului...Imi era atat de frica ...era ceva ce nu puteam controla; mi`era rusine de asta, imi doream sa scap de frica aia inutila, cu toate astea nu am reusit.
Imi amintesc apoi de zambetul prostesc ce se adapostea pe fata mea dupa ce ieseam de la vreo proba, de multimea adolescentilor ce nu incetau niciodata din vorba, rasete si exclamatii...toti eram fericiti...si a trecut si asta !
Apoi au urmat intrebarile gen- Eu unde dau ?, dorinte care mai de care mai extravagante "vreau la teatru, vreau la Honolulu...", nimic realist sau de pus in aplicare. Am hotarat in graba, pe ultima suta de metri ce voi face si apoi m`am apucat de facut bagaje, urma cea mai lunga vacanta, una bine meritata (oare ?)
Am reusit sa ma debarasez in doar cateva clipe de tot, nu ma mai interesa nimic din ce lasasem in urma, vroiam decat sa plec departe...sa nu cunosc nimic si pe nimeni.
Am luat de acasa decat un bagaj de vreo 30 de kg si 3 prietene =)
si intr`adevar am reusit sa fug, sa ma bucur de tot fara sa fie nevoie sa fac ceva mai mult decat ceea ce simt.
Oamenii, locurile, vremea, totul a fost de partea mea ...ca intr`un mic cerc viciios, stiut doar de mine.
Ti s-a intamplat vreodata sa simti ca zbori ?
Stii...caruselele, leaganele, avioanele sunt cateva metode prin care poti sa simti ca zbori. Cunosti sentimentul de "gol in stomac", ochii inlacrimati de placere si un singur gand in minte "mai vreau!"
Cel mai frumos e sa zbori. Sa pornesti de jos, cu picioarele pe pamant, bine impamantenite, infipte adanc in monotonie si rutina si sa te ridici incet, fara graba...apoi mai repede, mai repede...pana nu mai simti nimic. inchizi ochii si zbori. Si totul in jurul tau e frumos, simti ca tot Universul se concentreaza doar pentru a te face pe tine fericit. Acolo e apogeul, in zbor =)
Dar stii care e problema cea mai mare ?
Ca zborul nu dureaza niciodata mult, se termina repede. Si cand cobori nu mai e la fel ca atunci cand urci, lucrurile nu se mai intampla pe rand...ci te trezesti dintr`o data pe pamant...
Impactul e puternic, nu te astepti, e dureros, umilitor, esti plin de rani si de intrebari- Unde sunt norii? Unde e dansul ? Unde e euforia ?
Nimic din toate astea nu ti-a ramas tie, pentru ca nimic nu iti apartine...
Acum sunt jos. Sunt confuza, umilita, ranita...
Imi pun intrebari, nu inteleg lucruri, ma doare
...S-au schimbat atat de multe lucruri in viata mea, nici macar apartamentul in care locuiesc nu mai e la fel, prietenii ? isi vad de drumul lor, mai departe, fiecare in cautarea lor spre fericire...Si eu raman pe loc, nestiind daca drumul pe care vreau eu sa pornesc e cel corect, nestiind daca ce vreau e in concordanta cu ceea ce trebuie, nestiind unde voi fii maine. Viata mea merge mai departe.
Zborul s`a terminat.
Sunt cu picioarele pe pamant, bine impamantenite, infipte adanc in rutina si monotonie.
By Omi
