I am just an ordinary girl living in a ordinary world

Sunt o fata obijnuita, dintr-un oras mic, dintr-o tara si mai mica, dintr-o lume mica, mica de tot si totusi atat de straina si complexa mie.
Sunt o persoana obijnuita, putin ciudata, simpla, cu fixurile si toanele mele, cu lacrimile si zambetele mele, impartasite sau nu, motivate sau enigmatice.
Eu sunt o enigma. Un copil, o fata, o femeie, o nebuna, o fericita, o alergatoare, o trista, o depasita, o ratata, o invingatoare…Sunt altcineva in fiecare zi si totusi aceeasi eu- inconfundabila, de necontrolat si de neinteles.
Nu mi-am propus sa fiu asa, sunt circumstatele vietii care m-au facut sa devin cine sunt.
Sunt o mediocra. Am fost tot timpul o mediocra, o fata din multime…un cineva mult prea fag si prafuit...
Nu am castigat niciodata nimic, nu am primit laude, nu am primit premii speciale, note excelente, excursii gratis, flori sau vederi de la vreun iubit.
Nu am iesit niciodata in fata, nu am spus ce ma doare, cine sunt sau de ce am venit…Sunt mult prea comuna si obijnuita pentru a starni interesul cuiva care ar putea sa ma propulseze, sa faca din mine un icon.
Nu stiu sa dansez, sa cant, nu am o bicicleta, nu am un zambet fermecator, in schimb stiu sa zambesc strainilor, sa recunosc ca am gresit, am curaj sa-mi cer iertare, sa imi asum riscuri si responsabilitati…

Totusi, cei ce sustin ca nu au regrete nu sunt onesti. Sunt greseli care iti schimba viata si pe care e inevitabil sa nu le regreti.
Sunt decizii si greseli pe care le regret..…de care imi pare rau, dar realizez ca aceste greseli…m-au ajutat, m-au transformat…au avut un rol important in maturizarea mea, prin intermediul lor am putut sa trec la un alt nivel. Din greseli reies slabiciunile mele , greselile ma ambitioneaza sa ma schimb, sa renunt la a le repeta.
Asa sunt eu, asa fac eu, asa cred eu. Sunt fericita asa cum sunt, cu viata mea simpla si plictisitoare din care storc fiecare mic eveniment pt a avea o poveste si e povestea mea, diferita de fiecare data din care reiese o alta eu…

Despide the fact that I am so freakin` ordinary, I feel different than the world does…I have a porpouse, God put something different in my heart…and I am so pleased about it .

little life

ce e viata ?
Viata e o multime de intamplari, experiente, provocari...viata este rezultatul gandurilor, dorintelor, actiunilor noastre. In concluzie viata semnifica ceva diferit pentru fiecare dintre noi...pentru ca noi suntem diferiti, vietile noastre sunt diferite...cu toate astea sunt momente care ne leaga, sunt momente in viata cand iti traiesti intamplarile si experintele impartasindu`le si avandu`i aproape pe cei pe care ii iubesti si sunt momente in viata in care esti singur. Acestea din urma sunt cele mai grele. Momente in care vorbele, mangaierile, imbratisarile isi pierd semnificatia si te lasa in urma lor gol. Momente pe care trebuie sa le depasesti singur...momente in care trebuie sa iti aduni si ultima rezerva de speranta ca sa poti sa inaintezi daca vrei sa iesi biruitor.
Stii...am invatat ca viata este dura, grea, razbunatoare, ironica...am auzit multe spunda`se despre ea, am cunoscut multe definitii a ceea ce este- viata. In acest moment simt intr`adevar ca viata este o ironie...una reala si calculata.
Nu am nimic ce sa`i reprosez...lucrurile se intampla pentru ca asa trebuie, nu exista intrebare fara raspuns sau viata fara inceput si sfarsit.

Si ca sa nu mai bat campii si sa trec la subiect- Week-end`ul acesta era programat pentru un proiect, undeva in alt oras...eu si inca trei prieteni trebuia sa plecam astazi acolo...insa viata ne`a rezervat niste surprize..mie si lui D.
Eu am primit o invitatie la nunta unuia dintre cei mai buni prieteni, iar ei i-a murit bunicul.
Maine, sambata...in timp ce ea v`a fi la inmormantare, eu voi fi la nunta.
Ce ironie...ma simt asa ciudat. Un amestec ciudat de sentimente ma acapareaza...sunt entuziasmata si fericita dar in acelasi timp trista si apatica...Cum se poate asta ?
Simplu...celei mai bune prietene i`a murit bunicul..in timp ce cel mai bun prieten se casatoreste. Nu pot sa nu fiu afectata de ambele evenimente. Oamenii mei conteaza pentru mine..ei imi influenteaza viata, pentru ca eu sunt ceea ce sunt datorita lor.

...Viata are o semnificatie diferita pentru fiecare dintre noi...se intampla lucruri normale, care ne dau viata peste cap intr`un mod in care nu ne`am asteptat...suntem intr`o continua lupta. Raiul meu poate fii iadul altuia, dar viata...Viata isi continua cursul...ea nu se lasa impresionata, sensibilizata...ea merge mai departe ..lasand in urma ei...zambete, bucurie...dar in acelasi timp durere si lacrimi.

Raman..

Sunt pe banca...intr`un parc mic
Ma gandesc...ma simt in siguranta sa fac asta aici. nimeni nu ma deranjeaza nimeni nu ma intreaba nimic.
Ma gandesc la acest oras. La faptul ca mi`am dorit atat de mult sa plec ...cat mai departe de aici. Sa merg...sa ating culmi, sa`mi implinesc vise...Am avut totdeauna impresia ca orasul asta mic, neoportunist m`a tinut pe loc, ba chiar m`a tras inapoi de nenumarate ori. Cu timpul, am prins ciuda pe el. De ce nu pot si eu sa plec? Oriunde altundeva...unde sa fie bine, mai bine ca aici.
Tot ce am facut in tot acest timp a fost sa`mi preocup mintea cu ganduri inutile, negativiste. Am realizat asta acum. Am realizat ca am fost nedreapta, superficiala si mandra, de neinteles de multe ori.
Exista locuri mult mai mici, mai sarace, mai neoportuniste decat aici. Exista oameni mai tristi ca mine. Si acum stiu ca veti gandi- Da, dar noi trebuie sa tintim cat mai sus...E adevarat, dar tot odata trebuie sa ne alegem timpul potrivit pentru asta.
Incerc sa vad partea buna a lucrurilor, incerc sa ma multumesc cu ce am si sa imi fac planuri pentru viitor, nu o sa fac asta toata viata, dar asta e ceea ce fac acum.
Privesc in jur ...in fata mea se afla un rond imens de flori rosii, langa mine un caine dragalas...negru, ma priveste intens. Vantul adie nerabdator scuturand florile, copacii...parca dorind sa grabeasca timup, sa`l ia impreuna cu el, intr`un dans continuu spre nicaieri.
Am invatat ca toate lucrurile au vremea lor si am realizat ca nu a venit inca vremea sa plec.
Sunt aici, bucurandu`ma de asta fara sa ma simt vinovata, incercand sa privesc viata prin prisma lucrurilor bune care vor veni. Stiu ca Dumnezeu are un plan cu privire la mine si pentru ca acest plan sa fie dus la indeplinire trebuie sa incep de jos, cu pasi mici.

Dragi pasageri, zborul s-a incheiat

Nu stiu cum sa incep aceasta postare...Pur si simplu ma gandesc de zile intregi si nu gasesc o introducere pertinenta, de fapt nu stiu nici macar ce vreau sa spun, n`am nimic concret in cap, nimic ce merita citit.

Stiu doar ca ultimele 4 luni din viata mea au trecut vijelios de repede.
Am recitit postarea pe care, cu inima cat un purice, am scris`o in ajunul bacului...Imi era atat de frica ...era ceva ce nu puteam controla; mi`era rusine de asta, imi doream sa scap de frica aia inutila, cu toate astea nu am reusit.
Imi amintesc apoi de zambetul prostesc ce se adapostea pe fata mea dupa ce ieseam de la vreo proba, de multimea adolescentilor ce nu incetau niciodata din vorba, rasete si exclamatii...toti eram fericiti...si a trecut si asta !
Apoi au urmat intrebarile gen- Eu unde dau ?, dorinte care mai de care mai extravagante "vreau la teatru, vreau la Honolulu...", nimic realist sau de pus in aplicare. Am hotarat in graba, pe ultima suta de metri ce voi face si apoi m`am apucat de facut bagaje, urma cea mai lunga vacanta, una bine meritata (oare ?)
Am reusit sa ma debarasez in doar cateva clipe de tot, nu ma mai interesa nimic din ce lasasem in urma, vroiam decat sa plec departe...sa nu cunosc nimic si pe nimeni.
Am luat de acasa decat un bagaj de vreo 30 de kg si 3 prietene =)
si intr`adevar am reusit sa fug, sa ma bucur de tot fara sa fie nevoie sa fac ceva mai mult decat ceea ce simt.
Oamenii, locurile, vremea, totul a fost de partea mea ...ca intr`un mic cerc viciios, stiut doar de mine.

Ti s-a intamplat vreodata sa simti ca zbori ?
Stii...caruselele, leaganele, avioanele sunt cateva metode prin care poti sa simti ca zbori. Cunosti sentimentul de "gol in stomac", ochii inlacrimati de placere si un singur gand in minte "mai vreau!"
Cel mai frumos e sa zbori. Sa pornesti de jos, cu picioarele pe pamant, bine impamantenite, infipte adanc in monotonie si rutina si sa te ridici incet, fara graba...apoi mai repede, mai repede...pana nu mai simti nimic. inchizi ochii si zbori. Si totul in jurul tau e frumos, simti ca tot Universul se concentreaza doar pentru a te face pe tine fericit. Acolo e apogeul, in zbor =)
Dar stii care e problema cea mai mare ?
Ca zborul nu dureaza niciodata mult, se termina repede. Si cand cobori nu mai e la fel ca atunci cand urci, lucrurile nu se mai intampla pe rand...ci te trezesti dintr`o data pe pamant...
Impactul e puternic, nu te astepti, e dureros, umilitor, esti plin de rani si de intrebari- Unde sunt norii? Unde e dansul ? Unde e euforia ?
Nimic din toate astea nu ti-a ramas tie, pentru ca nimic nu iti apartine...
Acum sunt jos. Sunt confuza, umilita, ranita...
Imi pun intrebari, nu inteleg lucruri, ma doare
...S-au schimbat atat de multe lucruri in viata mea, nici macar apartamentul in care locuiesc nu mai e la fel, prietenii ? isi vad de drumul lor, mai departe, fiecare in cautarea lor spre fericire...Si eu raman pe loc, nestiind daca drumul pe care vreau eu sa pornesc e cel corect, nestiind daca ce vreau e in concordanta cu ceea ce trebuie, nestiind unde voi fii maine. Viata mea merge mai departe.
Zborul s`a terminat.
Sunt cu picioarele pe pamant, bine impamantenite, infipte adanc in rutina si monotonie.


By Omi

M is for Marseille

I steped out from the airplane and i feel myself free. Is what i wanted the most, to feel the freedom in every bone.
When we left Paris it was a rainy but cold day, but as we arrived to Marseille i started to feel like i need to take off my swetcher.
And i felt the sun touching my skin, i felt the wind playing with my hair and i smiled :)is what i do now..i smile ! I am happy !
I enjoy my life, I am developing my talents, I am descouvering new things...things about me, about people.
I am having fun is what i want and when i am walking down the street i feel like everybody is my friend, everybody is part of my life...I love it
A lot of new things have been discovered to me, i`ve changed myself.
I love breaking down the fears that kept me inside the box for so long.
I can`t believe im here for 26 days , I feel like the time is passing to fast...anyway it is the only one who dont care about me.
and now if someone would ask me what are those 3 trings that represents Marseille.
i would say:
- The subway, full of wonderful, special people
- The Calanque, where I hurt myself a lil bit when i jump in the water from a stone
- The pankcakes that taste sooo good. I feel like i`ll die eating it.

donuts, 'cristal caffe', D. & co.

Orasul e minunat. E dimineata, poate prea dimineata. Cu ochii pe jumatate inchisi, in basketi si cu parul dezordonat, alergam amuzate pe strazile aglomerate ale orasului.
E frumos. Strazile mici, cladirile colorate si ingramadite, inundate de razele calde ale soarelui precum o panza imensa, ne intampina zambind.
Racoarea dulce a diminetii parca ne mai trezeste la viata si ne prezinta orasul in cea mai frumoasa varianta.
De departe vad o biserica..una imensa, impunatoare, rece. Sus, sta scris ceva in ungureste...imi place, parca ascunde un mister...pe care imi doresc cu ardoare sa`l aflu. D. ma priveste- Intram ?
Imaginea care ma intampina de cum intram ma lasa fara cuvinte. E atat de mare...simt racoarea si mirosul de tamaie. Zambesc.
In liniste pasim inainte si ne asezam pe o ultima banca. Fiecare miscare, uramata de zgomot, rasuna.
O multime de sentimente ma coplesec. Privesc indelung...secventele pictate pe zidurile mari, statuile, florile...oamenii, ce au venit in audienta la Dumnezeu.
Ii urmaresc...unii au capetele plecate, altii plang, altii privesc inainte fara niciun fel de expresie.
Privesc din nou in jurul meu, in sus. Cladirea asta atat de mare e un templu...asa cum erau Templele in biblie. Are o arhitectura deosebita, e un loc special. Un loc unde nu ai voie sa vorbesti cu voce tare...dar cu toate astea ai ocazia sa povestesti ore intregi tot ce vrei tu, nimeni nu are voie sa te deranjeze.
In timp ce cobor scarile 'Templului' simt pace, liniste.
Alergam din nou pe strazi, fara griji, fara dorinte, fara sentimente. In inima mea totul s`a redus la o linie dreapata. Nu mai sunt interesata de nimic in mod deosebit. uneori sentimentul asta imi confera siguranta, in felul acesta nimeni si nimic nu ma va putea rani.
La un moment dat in vitrina unei cofetarii ceva dragut imi atrage atentia. Sunt gogosi cu bomboane colorate...un lucru care reuseste sa imi atraga atentia...si imi doresc :) Gustul dulce combinat cu acele culori stralucitoare..ma nauceste. Brusc imi revin...ma simt ca un copil rasfatat si dornic de distractie.
Mergem mai departe...si din nou aceleasi strazi mici si insorite, aceeasi Biserica imensa...doar ca alti oameni au luat locul celor dinainte. De`alungul strazii se intind cateva terase dragute..dar cam pustii, datorita orei mult prea matinale.
Cafeneau pe care eu si D. o alegem imi place. Ambientul, combinatia de culori si modelul 'old style' al canapelelor si scaunelor, barul imens din lemn masiv, ferestrele mari ca de cristal totul se contureaza si ne confera siguranta si confort...prinicipalele lucruri de care avem nevoie acum.
Noaptea nedormita, insa, isi cam cere birul...iar oboseala ne ajunge din urma.
Devin un pic apatica si nu ma mai pot concentra, dar nu am prea mult timp la dispozitie pentru ca telefonul suna si trebuie sa plecam.
- Let`s go baby, ne mai asteapta un oras de hoinarit.

Amurg,

Astazi am vazut cerul...
Astazi am mers pe strazi pavate cu raze de soare
Astazi norii mi`au zambit...m`au invatat sa merg drept inainte, sa tin capul sus...
Astazi m`am indragostit de o minge de foc...si desi padurea a umbrit pentru o clipa entuziasmul meu am putut sa vad din nou cerul, mai plin de lumina si mai genial decat oricand. Il vad inca...parca pica...mi`e teama...dar el pica si se ridica din nou. Norii danseaza. Cerul e singurul loc unde apa si focul se pot imbina. cerul e o exceptie.
Norii sunt ca de aur..sunt prietenosi..energici. Culorile ce se combina dau un aer mistuitor cerului...te surprind...te fascineaza...te coplesec
Astazi am vazut cerul.

trecut

E inevitabil sa nu spui- ce frumos era. ...sa nu`ti doresti ca macar odata sa retraiesti o anumita perioada din viata ta; sa simti o aroma de mult uitata, o imbratisare veche, care odata ti`a facut inima sa bata mai tare, o privire, o persoana...un loc.
E inevitabil, dar e gresit.
Mi`e dor de atat de multe lucruri...mi`as dori sa dau timpul inapoi; imi doresc sa traiesc un deja-vu in fiecare zi...Dar, cu ce scop?
Urasc expresia ``ce bine era`` ...vreau sa zic doar ``ce bine e. Acum.``
Eu vreau sa traiesc in prezent.
Prezentul de acum nu e stralucitor. Viata nu e precum o lunga si frumoasa vacanta in Hawaii. Uneori sunt singura, alteori dezamagita, uneori plang, alteori as vrea sa fug...Dar Dumnezeu imi da putere sa raman. Si voi ramane.
Un val aduce alt val, dar cu fiecare val depasit esti mai aporape de plaja. :)

Se intampla..multe

Sunt momente in viata, cand agitatia, haosul si aglomeratia din viata ta te surprind...atunci incepi sa intelegi de ce permanent ai o stare de oboseala, lene si pasivitate. Cand ai multe lucruri de facut si te gandesti- maine o sa fac asta...si maine trece fara ca tu sa iti mai aduci aminte macar ce trebuia sa faci. Cand iti propui sa te trezesti de dimineata si `dimineata` cand te trezesti si te uiti la ceas te apuca plansul. Cand privesti spre birou si vezi vraful de hartii, dosare si carti care te asteapta, dar cel mai la indemna e mouse`ul, telefonul sau orice altceva.
Sunt momente in care realizez in ce stadiu ma aflu, si mi`e groaza, sila, greata...
Se intampla multe lucruri in viata mea...cea mai fericita sunt atunci cand totusi reusesc sa fac ceva, sa duc la bun sfarsit o treaba, atunci cand tin un comentariu in mana si stiu ca va veni si ziua cand ii voi da foc :))
Sunt coplesita...mi`e lene si sa gandesc, parca nu ma mai motiveaza nimic...caut adanc in sertarele sufletului meu o rezerva de speranta si parca..parca...e ceva..aa nu mi s`a parut :)

p.s. Si inca n`am copii de dus la scoala si facturi de platit. ma intreb atunci ce voi face ? -dar ia sa nu ma mai intreb.

xox,
Miss Omi

By myself

`` Ne nastem singuri si murim singuri. Este de datoria noastra sa ne ocupam de ceea ce se intampla intre...Sa ne gasim prieteni. Avem nevoie de ajutor, avem nevoie de sprijin...Altfel, suntem pe cont propriu...straini... si uitam pentru un moment cat de conectati suntem de fapt...asa ca preferam sa alegem dragostea..viata... si pentru un moment ne simtim mai putin singuri. `` [Grey`s Anatomy s5. ep 10]

Intr`o zi i`am impartasit dianei ceea ce am simtit si acum - faptul ca suntem atat de singuri si pe cont propriu in viata asta. Faptul ca desi avem o gramada de prieteni, familie, cunoscuti...suntem singuri...Fiecare in parte ...intelegeti ce spun?
ea a inteles si a fost de acord cu mine...Ne`am nascut singuri...suntem singuri..desi pare ca nu...asta e realitatea. Ma gandesc acum la toate prietenele mele pe care le`am castigat in liceu...la faptul ca vom pleca fiecare pe drumuri separate..ca nu ne vom mai vedea in fiecare zi, ca nu ne vom mai suna din 5 in 5 minute...ca relatiile se vor raci...asa a fost mereu...De cand e lumea asta...oamenii au fost singuri. Si atunci cum putem supravietui?
Eu? nu pot supravietui. Asa sunt eu..am nevoie de prieteni, de familie,de cineva sa fie langa mine tot timpul. uneori imi sufoc prietenele..vreau sa le am in preajma, vreau sa stiu ce fac, cu cine sunt, ce mananca...[haha] . Pentru a supravietui am nevoie de cineva care sa fie permanent in preajma mea..un prieten adevarat.
Am nevoie de cineva mai puternic decat mine, am nevoie de sfaturi bune, de cineva caruia sa`i spun tot- fara sa`mi fie rusine sau frica. De cineva care sa fie cu mine seara cand ma bag in pat si mi`e frica ..pana adorm, de cineva care nu are puncte slabe, temeri sau care sa se plictiseasca vreodata, de cineva care nu oboseste, nu plange, nu se supara, nu ma judeca , nu ma ironizeaza. Probabil ca am nevoie de un edward [vezi twilight] dar cum asa ceva nu exista...am cautat si am gasit ceva mai bun. Pe Dumnezeu . Nu sunt o persoana religioasa...dar El e cel mai aproape de mine..il simt...il iubesc..avem o relatie speciala, unica, geniala.
El vegheaza asupra mea pana adorm, El imi linisteste frica, El nu se plictiseste de mine niciodata, El ma iubeste chiar daca nu arat bine, chiar daca nu sunt amuzanta sau desteapta, El nu ma judeca, nu ma manipuleaza, El e mai presus de mine si cu toate astea e prezent in viata mea 100 %.
El e puterea mea supranaturala, motivul pentru care nu ma simt singura...iar prietenii si familia sunt darul Lui pentru mine.

Te iubesc, cel mai bun prieten al meu. <3

` Dumnezeu este cauza dintai si scopul din urma. Prin El noi ne explicam tot ce intrece puterea noastra de explicatie si dam un sens vietii .` [Enigma Otiliei]

In continuare

Imi doresc sa :

- sa imi curat inima de ura, frica, egoism, barfa [lucrurile astea nu fac decat sa ma dea inapoi]
- sa imi scutesc mintea de preocupari inutile [acum chiar am nevoie de spatiu pentru lucruri si planuri cu adevarat importante]
- sa`mi simplific viata si sa o fac mai frumoasa [ la chestia asta ma descurc cel mai bine]
- sa daruiesc mai mult si sa astept mai putin
- sa iubesc mai mult .

"In viata asta imi doresc ca eu sa fiu solutia, nu problema"

New moon...old moon

Astazi e vineri...ziua incepe ca de obicei cu ceasul sunand a disperare...Ma trezesc tarziu...am pierdut deja 2 ore [mate si franceza]...ma grabesc sa plec la scoala, dar ma suna Diana sa ma anunte ca planurile s`au schimbat, nu ma mai duc la scoala, ci ma duc cu ea in oras..la biblioteca.
Ziua a trecut repede, dupa biblioteca a urmat `o cafea cu fetele`...Shh nu a fost astazi deloc in apele ei, elli a vorbit continuu de glamour [cred ca acum se pregateste :)], iar Den a oscilat intre glamour, tara, si nu dam alte nume [=D], am fost apoi la elli acasa, care a fost foarte ospitaliera...ne`a gatit peste, ne`a facut ceai [de cirese] , inca o vorba, o parere si s`a facut 4.
Am ajuns acasa, tarziu..cu gandul sa ma apuc de invatat...insa ghiciti ce?
Da...am stat de la 5 p.m pana acum [22:22] la calculator...nu stiu ce am facut ce n`am facut cert e ca ma simt...vinoavata. Vinovata ca nu imi dau silinta mai mult, ca nu ma mobilizez, ca nu am vointa necesara sa spun Stop! si sa deschid cartea [de istorie/romana/geografie]. Sunt obosita .[vorba lui den] am obosit de tot, tot..acest tot ma oboseste teribil, imi fura toata energia si ma lasa fara vlaga...
Nu stiu in ce consta si nici cum as putea sa opresc asta.
Acum, seara am iesit putin afara...si m`am uitat in sus, Am vazut luna, o luna frumoasa, alba, clara...era inconjurata de multi nori negri...Am facut un exercitiu de imaginatie..si mi`am imaginat ca luna sunt eu, iar norii sunt incercarile prin care voi trece de`alungul vietii...
Am privit in sus mult timp...a fost foarte repede acoperita de nori..am asteptat sa o vad iesind...dar nu a mai iesit. Am ramas afara in mijlocul drumului privind in sus si rugandu`ma sa iasa...dar nu ...luna nu a mai iesit.
Am urcat in casa, dezamagaita...[ce copil] luna nu a iesit de sub nori deci inseamna ca nici eu nu voi reusi..voi renunta.
Am ajuns in camera, am privit monitorul, pc`ul s`a blocat iar...nu mai pot de nervi...am un nod in gat, vreau sa plang.
Ies pe balcon..deschid geamul si privesc in sus...Luna a iesit :) e din nou pe cer- frumoasa, clara si stralucitoare. Nu mai simt nimic, lacrimile incep sa curga incet pe obraz...se strecoara si aluneca in gol...Ma simt speriata,fericita, uimita, ingrijorata, , biruitoare. Aceste sentimente amestecate imi dau o stare de greata. Dar sunt bine, am din nou confirmarea ca va fi bine.
Jos, la 1 vecinul meu [domnu` din postarea de mai de mult] isi fumeaza in tihna tigara. Ma gandesc la Shh, la mine, la luna, la viata, la ziua de azi...si ma simt Eu...Ce copil.

my lullaby

azi nu am chef de nimic, azi urasc ploaia.

p.s. La multi ani baby shh ! te iubesc .

iertata .

Privesc in jur. Privesc oamenii..si ma gandesc la ei. Cine sunt ei? Ce isi doresc? Ce ii framanta?...Ii privesc, ii asociez, incerc sa`mi dau seama daca sunt frumosi sau nu, daca sunt bogati sau daca sunt saraci..daca sunt fericiti sau nu...
Si dupa ce fac asta ii judec, probabil daca s`ar ingriji putin mai mult ar arata mai bine, daca ar invata si si`ar da silinta mai mult poate ca acum ar fi fericiti...Cine sunt eu sa`i judec? Nimeni.
Situatia lor, actiunile lor sunt toate determinate de niste factori...necunoscuti..
Odata am citit intr`o carte si am inteles de ce nu e bine sa judeci oamenii..Pentru ca nu stii ce sau cine i`a determinat pe ei sa actioneze in acel fel, sa aiba o atitudine anume, sa faca un lucru..nu cunosti inima lor, mintea lor, ii judeci fara sa ii cunosti. Am facut asta de multe ori si apoi mi`a parut rau, acum incerc sa nu`i mai judec..ci sa`i iubesc, sa`i ajut daca pot.

In fiecare zi in jurul meu aud- Oamenii sunt rai! Nu trebuie sa ai incredere in nimeni! Tu trebuie sa ai grija sa`ti fie tie bine! Sa nu`ti pese de nimeni.
Ei bine, mie imi pasa. Ce se intampla in cazul asta? Eu vreau sa ajut oamenii, pe mine asta ma face fericita, Vreau sa invat sa iubesc oamenii, sa`i iert, sa fiu prietena cu ei...O sa fiu ranita? cu siguranta! O sa fiu parasita, o sa ramana singura? Cu siguranta! Si ce? Eu am fost iertata!! Eu sunt iertata in fiecare zi..de Cel ce odata a ales sa moara pentru mine. Eu de ce nu pot ierta?
Ne place sa catalogam oamenii, sa ne credem mai buni ca ei. Le suntem superiori ? Nu, nu cred. Suntem toti in aceeasi oala si daca am intelege ca nu ei trebuie sa se schimbe ci -Eu- fiecare Eu in parte...lumea ar fii cu siguranta un loc mai bun.
Decat sa arat cu degetul- uite ce rau e ala. mai bine m`as gandi cum pot fi eu mai bun.

Eu trebuie sa fiu schimbarea care vreau sa o vad in altii. Mi`as dori ca oamenii sa ma respecte? Atunci trebuie sa`i respect...imi doresc sa fiu iubita, apreciata, sa am prieteni multi? O sa iubesc, o sa apreciez, o sa fiu o prietena adevarata..cu riscul de a fi ranita, urata, singura.
Am inteles un lucru important..pe care`l voi pastra mereu in inima mea- Eu nu m`am nascut sa fiu bogata si fericita...m`a nascut sa`i fac pe altii fericiti...Sa aduc zambete, imbratisari, alinare...
Bogatia si faima, principalul tel al fiecarui individ din aceasta lume, trec...da, trec...la fel cum vin...trec. Si te trezesti intr`o zi batran si trist nestiind ce va urma apoi...poti opri asta din timp...Poti sa intelegi de acum ca in viata nu despre asta e vorba, ci despre a lasa ceva frumos in urma.
Este vorba despre bucuria si pacea care te invadeaza stiind ca tu ti`ai dus la indeplinire planul pentru care ai fost creeat .

clasic

E 00.29...m`am gandit sa scriu pe blog. de ce? ca sa fac ceva diferit.
azi a fost o zi ciudata, enervanta...m`am trezit la 16.40 [ nu intrebati de ce ]
si toataaaa ziua am stat in casa..am facut dvd`uri cu filme si am scris la romana [ motivul iubirii, natura, simbolism, ideea poetica, epitete...etc] tampenii..peste 5 ani o sa ma uit la ele ca vitelu` la poarta noua .
am tot vrut sa fac ceva nou, neobijnuit, care sa ma umple de energie si vitalitate...a plouat..am vrut sa ies afara in ploaie, dar pana sa ies eu ploaia a stat, a trecut masinuta de inghetata pe la geamul meu..am vrut sa cobor sa`mi cumpar inghetata, dar pana m`am hotarat eu..masinuta a plecat, alte idei nu mi`au mai trecut prin cap...ma rog acum tot imi storc creierii ce as putea sa fac eu ca sa ma simt bagata in seama...mmmmm...credeti ca daca ma duc sa fac niste cartofi prajiti o sa ma ajute cu ceva?
DANG it.

baby is rainin outside

Stiu ca daca ploaia atinge, ploaia spala.
Imi place sa privesc ploaia...picurii mari ce cad de nicaieri lovind Pamantul...parca incercand sa`l spele de pacat..de ura, de rautate
In nevinovatia ei, ploaia aduce liniste, pace, melancolie
Imi place ca o poti auzi...chiar si de sub patura sub care te`ai cuibarit, o poti simti...atunci cand in slapi alergi pana la magazin sa cumperi paine, o poti privi , sambata cand aveai planuri sa mergi la piscina, la plimbat cu bicicleta etc. , iar ea, ploaia ti`a stricat planurile..te'ai suparat atunci si ai urat ploaia, dar curcubeul care a aparut dupa te'a facut sa uiti de suparare si ai zambit :)
Iubesc acest fenomen...ador sa alerg in ploaie...sa simt picurii mari si reci cum imi inunda trupul, sa`mi simt hainele lipite de piele si parul ud...e un sentiment unic si desavarsit.
In timp ce scriu aceste randuri privesc pe geam. Ploua torential...deschid geamul si intind mana...Vreau sa strang in pumnul meu ploaia, ca intr`un hambar...s`o pastrez si s`o eliberez ori de cate ori vreau sa ma spal de rautate, egosim, neliniste.
Stiu ca daca ploaia atinge...ploaia spala.

wanna make me smile ?

melodia asta ma reprezinta :)

Religia vs Dumnezeu

Religia, politica si sistemele economice sunt 3 instrumente ale oamenilor pe care acestia le folosesc pentru a`si alimenta iluziile de siguranta si control. Oamenilor le este teama de nesiguranta, le e teama de viitor.
Aceste institutii, aceste structuri si ideologii sunt toate un efort zadarnic din partea lor de a`si creea un anume sentiment de certitudine si siguranta acolo unde asa ceva nu exista.
Religia se foloseste de lege pentru a capata putere si a`i controla pe oamenii de care are nevoie pentru a supravietui.
Am ajuns la concluzia ca Dumnezeu nu mai are nicio legatura cu religia.. nu stiu daca a avut vreodata, insa cert e ca daca a avut, EL a fost exclus. Tot ceea ce oamenii fac acum este sa se supuna unui sistem, sa aiba in vedere niste reguli pe care sa le pastreze cu sfintenie, sa mearga la biserica si alte chestii gen...intrebarea mea este- unde este Dumnezeu in toate lucrurile astea?
Cand ne intoarcem acasa si ne omoram intre noi, ne uram, barfim, furam, mintim...
Dumnezeu nu vrea religie...nu are nevoie de ea, religia este inventia oamenilor [probabil daia exista 324732047302 de religii si confesiuni]. Dumnezeu te vrea pe tine ! pe mine! El vrea sa avem o relatie personala si reala cu El in afara cutiei religiozitatii si in afara tuturor traditiilor si obiceiurilor ..pentru ca nu astea ne aduc mantuireaa si nu astea ne duc in cer..astea sunt doar adaosul..Principalul este Dumnezeu.

"Niciodata omul nu face raul intr`o mai mare masura si cu atata buna dispozitie ca atunci cand il face dintr`o convingere religioasa." -Blaise Pascal

Pentru ca vreau

Simt ca ma maturizez pe zi ce trece tot mai mult...simt ca ma transform, ma conturez...dintr`un personaj vag...intr`un personaj puternic, plin de personalitate...
tot ce fac eu influenteaza vieti, determina actiuni...oamenii ma iubesc, simt asta.
Am invatat de la oameni atat de multe lucruri. Ei m`au invatat sa iubesc, sa rad, sa plang, sa iert, sa ofer a doua sansa...am crescut si am devenit cineva in mijlocul lor.
Am descoperit ca pot primi putere...ca pot lua hotararea de a merge mai departe.
Am invatat ca mintea poate face minuni asupra trupului daca imi repet in fiecare clipa - Eu pot.
Stiu ca daca un singur lucru conteaza atunci toate conteaza. Pentru ca sunt importanta, tot ce fac eu e important.
Pentru ca ori de cate ori iert, Universul se schimba, ori de cate ori fac bine unei vieti, inimii, Universul se schimba...
Pentru ca ...cu orice fapta buna pe care o fac scopurile pe care Dumnezeu le are sunt atinse si nimic nu mai e cum a fost inainte. Eu nu mai sunt cum am fost inainte !

Day in the parc

E vineri, 11 a.m. :)
Afara e o zi de primavara adevarata...nu ma mai pot satura de soare.
Cerul e asa de senin.. se completeaza perfect cu glasurile zglobii si galagioase ale copiilor de toate varstele care se afla in parc.
Ador mirosul de soare incins, ador melodia care deruleaza acum in ipodul lui den` , ador aroma de capsuni a gumei pe care tocmai o rontai, le ador pe fetele mele care vorbesc in continuu, rad si se tachineaza. Totul pare perfect, e genial :)
imi permit 10 secunde sa ma retrag...doar eu cu mine intr-un leganus din apropierea bancii unde stam, inchid ochii si incep sa derulez prin minte tot felul de chestii frumoase- amintiri din copilaria mea, amintitri din copilaria altora [haha glumesc]
Langa mine se afla o fetita foarte simpatica, intru in vorba cu ea :) e asa frumos sa uiti pentru un moment de bac, de scoala, de certuri, suparari, dezamagiri...sa te lasi prada soarelui si leaganului ...Leaganul asta e ca un drog [=D] m`am dat atat de mult in el incat simt ca se invarte Pamantul cu mine.

p.s. ar trebui sa incercati si voi. hahaha

xox
miss omi

neighbor`s

Ceasu` de la pc e 1:15 a.m. , mi se inchid ochii, termin treaba si ma bag in pat. Langa mine esthera, sor`mea, doarme de ceva vreme...imi place mult ca, in week-end vine pe la mine sa ne uitam la film...ceea ce ma enerveaza e ca mereu adoarme spre sfarsitul filmului si a doua zi ma pune sa ii povestesc. Ma cuibaresc langa ea in asteptarea prietenului meu cel mai bun- somnul. In timp ce astept sa adorm gandurile imi zboara, plutesc...se aseaza intr`o logica...apoi incet incet se dispersa... atipesc...cand deodata tresar...zgomote - Zdrang, buf, pac, se aud vaiete si gemete ...nu inteleg ce se intampla...liniste. incerc sa adorm din nou, dar povestea continua...ma ridic in capul oaselor...da. vecinu` de la 1 iar a venit beat si isi bate nevasta. Zgomotele persista, se aud din ce in ce mai tare...mi se face frica...groaza...nu stiu cum sa reactionez. Sor`mea doarme in continuare langa mine...iau telefonul in mana. privesc ceasul e 1.26...ma gandesc ...as suna la politie dar nu e treaba mea...si totusi. incerc din nou sa adorm dar fara niciun rezultat, iau telefonul si trimit mesage ultimelor doua persoane cu care am vorbit pe mess inainte sa ma bag la somn- alle si neagra...alle imi raspunde, ma mai tine oleaca de vorba...mai trece timpu`
Intr-un final adorm in compania tipetelor si plansetelor...mi-e frica :( adorm si visez continuarea...visez ca tipul isi omoara sotia..ma trezesc brusc ...in jur liniste se pare ca circu` s`a terminat, insa nu ma pot alina cu gandul ca a fost doar un cosmar. daca a fost real? daca ceea ce cred ca am visat s`a intamplat? ...astept...nu se mai intampla nimic, adorm din nou.
Tanarul cuplu care locuieste sub noi, s`a mutat de curand, domnul acela simpatic, cu care ma intalnesc deseori pe scara si care imi raspunde zambind la salut, e de fapt un monstru, un rob al alcoolului, un cosmar pentru sotia si fiicele lui, au 2 copii mici, gandul care ma terorizeaza :( poate ca liceul pedagogic mi`a insuflat o doza mult prea mare de dragoste si grija pentru copii, pentru acesti micuti ingerasi...care au asa mare nevoie de noi sa ii invatam..sa fim pentru ei exemple. Dar multi dintre acesti copii cresc in medii neadecvate, violente, motiv pentru care cand devin adulti urmeaza un drum gresit pastrand in inima lor ura, frica, dezamagire si ...istoria se repeta.
Poate sunt patetica..poate exagerez, dar asa sunt eu, mai sensibila, nu pot sa nu gandesc profund lucrurile, nu pot sa nu`mi fac griji . Pentru ca imi pasa ! imi pasa de vecinii mei, imi pasa de copiii lor, imi pasa de copiii necunoscutilor ...si cu toate astea nu pot face nimic pentru niciunul din ei.

Dance with me !

Would You dance with me oh lover of my soul to the song over all songs ?

draga mama,

Dear mom, I want you to know that I am greatful for everything you’ve done for me- THANK YOU! Thank you for who I am today, for who I become...Because everyday I look at you and I see an example of ambition, strength and dedication. everything you did, you did for us, with love. You sacrificed yourself for that our future to be bright and you made it :) Who we are today is because of you! Also, I thank you for keeping us close to God and for being an example to us, we grew up learing to live in obedience. Thank you for keeping us in your prayers, for staying with us despite the difficulties ! Thank you for the millions of sacrifices that you have made for us, because you dedicated yourself and help us to become great people! Thank you for all the sleepless nights and for all the long ways to work and back, for all the Christmas presents, for the great cookies that you have cooked for us, for the money that you are giving me everyday even if you have or not(That was in High School :D) Thank you for being my mother! You are so beautiful and when you smile, you make my day better, You are a very ambitious and strong woman and You never give up!...I have so many things to learn from you! Thank you for your forgivness(when I do crazy things :D), your love(even if I don’t deserve it sometimes :D), for making me laugh(I love your jokes :) and because you know me and you want me to become a great woman, the best I can. Thank you because you have been and still are a great example for me; Thank you for being my HERO~ I LOVE YOU MOM! HAPPY BIRTHDAY! <3

Incep aceasta scrisoare prin a`ti spune Multumesc !
Iti multumesc pentru tot! Iti multumesc pentru ceea ce sunt eu, pentru ceea ce am devenit...pentru ca in fiecare zi ma uit la tine si vad un exemplu de ambitie, forta, daruire, pentru ca tot ceea ce ai facut, ai facut pentru noi...cu dragoste, pentru ca te`ai sacrificat pentru ca noi sa avem un viitor frumos...si ai reusit.
Ceea ce suntem azi, suntem datorita tie!
Deasemenea iti multumesc pt ca ne`ai tinut aproape de Dumnezeu si am avut in tine un exemplu, ca am crescut invatand sa stam in ascultare de El; Iti multumesc pentru ca ne porti in rugaciunile tale, pt ca ai ramas langa noi desi ti`a fost atat de greu.
Iti multumesc pentru milioanele de sacrificii pe care le`ai facut pentru noi, pentru ca te-ai dedicat si ne`ai crescut oameni mari.
Iti multumesc pentru noptile nedormite, pentru drumurile lungi facute la serviciu si inapoi, pentru cadourile de Craciun, pentru prajiturile pe care ni le`ai preparat de atatea ori, pentru banii pe care mi`i dai zilnic fie ca ai fie ca nu, pentru munca pe care ai depus`o, o depui si o vei mai depune pentru mine.
Iti multumesc ca esti mama mea ! Pentru ca esti frumoasa, pentru ca atunci cand zambesti imi faci ziua mai buna, pentru ca esti ambitioasa, puternica si nu te dai batuta niciodata...am atat de multe lucruri de invatat de la tine.
Iti multumesc pentru ca ma ingadui, ma ierti, ma iubesti, ma faci sa rad, ma ajuti, ma cunosti, ma cresti...Iti multumesc ca ai fost si esti cel mai bun exemplu pentru mine. Pentru ca esti o eroina !

Iti multumesc mama mea !
Te iubesc!

best of .

Aproximativ cele mai frumoase 10 amintiri pe care vreau sa le pastrez pentru totdeauna ...10 amintiri petrecute impreuna cu cele mai scumpe fete din clasa mea :

1. Toate orele de desen cand profu` ne povestea despre evrei si tigani, iar noi in timp ce vorbeam despre carti, iubiti, cultura, haine, etc pictam impreuna pe o sigura foaie- fiecare cu idelile, culorile si nebunia ei, un desen :)

2.Cum vine sezonul cald mergem impreuna la maga` si ne cumparam toate sortimentele de inghetata, preferata noastra fiind- hello kitty .

3.Cand avem vreo "fereastra", de obicei ora de muzica, ne place sa mergem pe banutza, la o samantza, o idee, o parere.

4.Cand , in fiecare zi la noi in clasa e salon de infrumusetare. Una cu placa, alta cu fardurile si intotdeauna impartim totul frateste. Suntem celebre in liceu pentru asta xD

5.Cum la fiecare majorat ne`am mobilizat si am facut sarbatoritei o surpriza frumoasa. Am fost maxim de fericita la majoratu` meu .

6.Week-endul petrecut la Sibiu impreuna este cap de lista. Am facut "cel mai smecher show posibil" si tin sa apreciez faptul ca "open" nu este denumirea clubului ci statusul =))

7.Ador zilele cand dupa ore, sau nu neaparat...mergem in town la un suc/ceai/cafea depinde de context si de vremea de afara si apoi la o tura de windows shoppping.

8.Cand dormeam pe rupte la gradinita [practica] si dupa, mergeam la magazinul "Hello welcome" pentru aprovizionari.

9.De toate datile cand eu si restu` am fost date afara de domnul Comsa pentru ca am ras, am trimis msge etc. Sau cand am luat 4 in masa- asta inseamna solidaritate.

10.Cand dupa ore, ne strangem, punem mana de la mana si mergem toate la shh sa facem de mancare. Elli a facut snitele, Den si Mary paste, Alle a adus vinul, iar eu...am desfacut dopul [xD]

Le multumesc tuturor fetelor pentru ca impreuna am petrecut cei mai frumosi 4 ani [pe cale sa se sfarseasca], pentru ca impreuna am ras, am plans, am invatat, ne`am maturizat, ne`am sfatuit, ne`am certat, ne`am ridiculizat, ne`am corectat, ne`am ascultat...pentru ca am invatat una de la alta, pentru ca am realizat cat de importante suntem si pentru ca o sa ne amintim cu drag de liceu . Va iubesc.

p.s. va rog daca aveti adaugiri de facut, nu ezitati. sunt sigura ca in cele 10 nu am reusit sa le includ pe toate.

omul si timpul

E joi. Am venit de la scoala si ...mi s'a facut pofta de ceva bun, cobor pana la magazin.
Pe scari, in fata mea o doamna in varsta, foartee in varsta...O intreb daca are nevoie de ajutor...nu'mi raspunde, o intreb din nou..nimic. imi continui drumul, deschid usa de la scara si raman sa o tin si pentru doamna in varsta, cred ca are 90 de ani pe putin [=D]
Ajunge in dreptul meu si ma priveste nedumerita, sunt mai mult ca sigura ca nu aude ce'i spun...asa ca ii zambesc..ma tinteste cu privirea si sopteste "ce frumoasa esti...esti prea frumoasa"
Cand ma intorc de la magazin, o intalnesc din nou...merge incet si priveste in jur, oameni, masini...viata. Oare ce o gandi?
Cu siguranta ca a fost odata ca mine..tanara, draguta, plina de vise si de sperante, cu un viitor stralucit in fata... unde sunt toate acestea acum? Au disparut, s'au evaporat, au trecut...Timpul, dusmanul nostru cel mai mare a trecut peste ele, peste noi, peste tot...
Sunt ravasita, nu ma pot concentra la ce gandesc...ajung in casa si ii povestesc mamei, mama rade...si ei i-a spus acelasi lucru, ca e frumoasa...
Pentru aceasta femeie totul e frumos, tot ce o inconjoara...nu'i apartine nimic...sunt sigura ca si'ar dori sa mai fie din nou tanara..capabila...ambitioasa poate, nu stiu..asa cum poate a fost...sau poate isi doreste sa moara...pentru ca timpul ei a trecut...ce trist... viata se duce, zboara si nu ne ramane nimic.
Timpul se grabeste, fuge, nu-l intereseaza, pentru el suntem banali, simpli...
Timpul trece...chiar si atunci cand pare imposibil...ne lasa in urma lui batrani si neajutorati...fara vise, sperante, cu zambete sterse si nadejdi sparte...Ii suntem indiferenti, egali cu zero.
El e mai presus de noi.
Si atunci cand ajungi sa privesti inapoi, nimic nu mai conteaza, nu mai conteaza daca ai plans sau daca ai ras, daca ai avut sau nu...pentru ca totul a trecut...si privesti oamenii si acestia ti se par frumosi, iti doresti sa fii ca ei...
iti doresti sa fii o doamna interesanta,ignorata poate draguta, iti doresti sa fii un copilas inocent, imbujorat, dragalas, sa fii o tanara...amabila si zambitoare...sa fii o Fericita, dar oamenii te privesc si trec mai departe, sunt ignoranti, se cred mai presus, pierzand din vedere faptul ca intr-o zi vor fi la fel, incapabili sa mai simta, sa creada sau sa mai viseze la ceva.


"Peste zvarcoliturile vietii, vremea vine nepasatoarte, stergand toate urmele. Sperantele, patimile, nazuintele mari sau mici, se pierd intr-o taina dureros de necuprinsa ca niste tremuraturi plapande intr-un uragan urias"- Liviu Rebreanu

scarlett johansson & pete yorn

de curand am descoperit ca scarlett johansson nu se ocupa numai cu actoria..ci si canta :) mi-a placut mult vocea ei si mai ales melodia. si cum scarlett e cap de lista la my favs, am zis sa impartasesc si cu voi aceast cantec dragutz ..enjoy it

barbie is my girlfriend .

Jucaria a fost si a ramas o prezenta permanenta in copilarie chiar daca sub aspectul formei si a continutului a suportat influentele nivelului de dezvoltare materiala si spirituala a epocii, ale conceptiilor de educatie a copiilor si a continutului concret al actiuni educative.

Se apreciaza ca in situatiile in care copiii nu dispun de jucarii, ei si le inventeaza singuri.

:)))..asta este lectia care ne-a fost predata azi la "psihopedagogia activitatilor ludice" si care m'a facut sa ma gandesc la tot felul de chestii din copilarie..am o gramada de amintiri funny...de jocuri inventate de mine, si de jucarii care mi-au marcat anii copilariei :)

Tin insa neaparat sa povestesc o intamplare ...de cand eram prin clasa a II a ..cred..

anyway...Eram la serbarea de Craciun si doamna invatatoare organizase o tombola.

A venit vremea ca fiecare din noi sa extraga un bilet din tombola si..in timp ce imi asteptam randul ochii mi-au cazut pe o papusa Barbie...(tin sa mentionez una foarteee schiloada, ceva de genu' lady gaga =)) oricum, la vremea aia sa ai o papusa Barbie era ceva. Si astfel am inceput sa ma rog in gand : "Doamne fa sa castig io papusa ! doamne fa sa castig papusa barbie"

Se zice ca speranta moare ultima...speranta mea a murit repede...ca altcineva a castigat papusa, iar eu m'am ales cu un set de carti si 2 pixuri =))

In fine ..seara mea a fost distrusa, am injurat'o pe aia care a castigat papusa tot drumu' spre casa, am ajuns acasa...si ...surpriza ! matusi-mea ne trimisese mie si surorilor mele cadouri de Craciun, iar cadoul meu contineaaaa....ei bine, ati ghicit O papusa Barbie !!! HaHaHa

A fost fascinant..si desi eram mica si nu intelegeam multe lucruri i-am multumit lui Dumnezeu pt papusa Barbie pe care o primisem si care era way more beautiful decat schilodita aia pentru care ma ofticasem :))...

In conluzie inchei cu o vorba pe care maica'mea mi-o zice de fiecare data cand ma plang de anumite persoane: "lasa'le fata ca sunt frustrate. probabil n'au avut jucarii cand erau mici"
Io am avut =)))

xox- miss Omi

lost.

nimic.

Te-ai gandit vreodata?
Te-ai gandit vreodata sa te opresti? Sa lasi pur si simplu viata sa treaca pe langa tine? Sa privesti...si sa nu vezi nimic, sa asculti si sa nu auzi nimic...
Aberez? sau cuvintele nu pot descrie ce simtim de multe ori ? pentru mine nu exista cuvinte, imagini... care sa descrie ce simt...pentru mine nimicul este totul uneori...iar totul este desertaciune si goana dupa vant.
Ma repet? Ma contrazic?
Poate...dar se intampla sa vrei sa vorbesti si sa nu poti deschide gura, sa vrei sa fugi si picioarele sa nu ti se clinteasca din loc, sa vrei sa scrii, sa descrii ce simti si ideile sa-ti zboare, sa se imprastie ca si cum n-au fost, fara sa te lase sa termini macar o fraza corecta si concisa, care sa arate ce simti, ce vrei si de ce...
Cand obosesc, las acest "nimic" sa ma invaluie, sa ma amorteasca, sa-mi imprastie gandurile, planurile, dorintele...tot ce sunt eu... Si stau intinsa pe jos, cu fata in sus si ochii deschisi ascultand la nesfarsit aceeasi melodie... fara sa simt nimic.
Si apoi vine la un moment dat vremea cand trebuie sa ma ridic, sa continui ceea ce am lasat pt un moment in urma, pentru ca ...viata merge mai departe pentru toti, viata mea trece...si in jurul meu se petrec lucruri de la care nu trebuie sa lipsesc...
Acum, sta in fata mea o fetita mica, frumoasa, putin trista...o privesc si ii zambesc in treacat..apoi imi vad in continuare de scris..ea ma urmareste atent, cu fata serioasa ...apoi priveste spre calculator si imi spune: "Nao ti s-a terminat melodia"...
Da...s'a terminat . a venit vremea sa plecam...

Pamantul...

Pamantul nostru e ca un copil care a crescut fara parinti, fara nimeni sa-l calauzeasca. Unii au incercat sa-l ajute, dar cei mai multi doar s-au folosit de el.
Oamenii in loc sa-l carmuiasca cu dragoste asa cum li s-a cerut, l-au jefuit si o fac in continuare fara sa tina seama de nimic altceva decat de nevoile lor imediate.
Nu se gandesc aproape deloc la copiii lor, care vor mosteni lipsa lor de dragoste. Se folosesc de pamant, abuzeaza de el fara nicio consideratie, iar cand el se zguduie sau cand rasufla mai puternic, ei se manie si-si ridica pumnul spre Dumnezeu.

Baraca (cap. 10)

Baraca - William Paul Young

Saptamana trecuta am terminat de citit o carte, o carte care mi-a fost recomandata de catre cineva...mi-a spus ca imi va schimba viata...iar eu am zambit putin cu neincredere, am luat-o insa si am inceput sa o citesc, inca din primele 10 file am fost fascinata, prinsa intr-o lume de basm si totusi reala, am cunoscut atatea lucruri noi, am primit raspuns la intrebari pentru care nu am crezut ca exista raspuns...si dupa ce am dat ultima fila dupa 2 zile de citit continuu..am fost o persoana noua, cu o noua perspectiva asupra lui Dumnezeu si asupra vietii. Am aflat cum este de fapt Dumnezeu fata de cum il vedeam eu, inchis intr-o cutie a religiozitatii.. cum sunt oamenii si de ce ar trebui sa incetam sa ne mai judecam unii pe altii ..de ce ne-a creeat si de ce exista rau in lume...

Cartea asta m-a inspirat, m-a fascinat, m-a facut sa plang, sa rad, sa ma inspaimant, sa zambesc, sa traiesc anumite sentimente despre care nu am stiut ca exista in mine.

Pe spatele cartii e prezentat un rezumat pe care o sa-l trec si eu acum pe aceasta pagina de blog si daca te va interesa vreodata sa o cumperi o gasesti pe site'ul http://www.kerigma.ro/

"Intr-o vacanta cu familia, fiica cea mica a lui Mackanzie Allen Philips, Missy, este rapita. In padurile din Oregon, intr-o baraca abandonata, se descopera indicii ca fetita ar fi fost omorata. Patru ani mai tarziu, aflat sub povara Marii Tristeti, Mack primeste un bilet suspect, aparent din partea lui Dumnezeu, prin care este invitat la baraca pentru un weekend.

Fara sa fie prea sigur ca e bine ce face, intr-o dupa-amiaza de iarna soseste la baraca, locul celor mai intunecate cosmaruri ale sale. Ceea ce va gasi aici ii va schimba viata pentru totdeauna."

Intr-o lume in care religia pare sa devina pe zi ce trece tot mai irelevanta, Baraca ridica intrebarea cu care toti ne confruntam: "Unde este Dumnezeu intr-o lume incercata de atata suferinta?"

Raspunsurile pe care le primeste Mack te vor surprinde si, probabil te vor transforma in aceeasi masura in care l-au transformat pe el.

Iti vei dori ca toti cei pe care ii cunosti sa citeasca aceata carte.

uneori dorm.

Imi place sa dorm...Imi place sa dorm pentru ca zbor, visez, evadez...da. mai ales pentru ca evadez !
Ador sa evadez, sa uit de durere, de frig, de orice nu'mi place, somnul e precum moartea iti aduce eliberare, pace...iar visele sunt raiul meu.
Imi place sa visez...Imi place sa visez si la figurat, dar mai ales la propriu...imi place sa visez oameni, imagini, planuri, sa visez ca zbor...ca uit..ca rad ...
Visele frumoase te bine-dispun, te odihnesc, iti dau bucurie ...Te fac nou-noutz. Da ! ca un bebelus, cu mintea pura si zambet inocent...
si stii bine ca atunci cand obosesti, cand ai mintea mult prea plina de informatii si parca te doare creierul :) iti vine sa dooooormi..si atat.
E adevarat ca uneori somnul aduce cosmaruri...dar si asta e bine..pentru ca astfel realizezi ca esti un om binecuvantat...pentru ca in viata reala cosmarul nu te poate ajunge...inca il poti invinge...pentru ca esti un luptator.
Uneori insa acest somn, prieten sau dusman al nostru ne tine prizonieri intr-o amortire ciudata, intre vis si realitate captivi ai propriile noastre temeri si dureri; ca un drog care iti ofera dependenta, vise si halucinatii impletite cu o placere dureroasa, de care nu te poti lipsi.
Ceea ce am realizat de'alungul timpului, este ca niciodata nu e bine sa dormi atat cat iti doresti, ci doar cat ai nevoie.
Somnul te poate pacali usor, te poate duce departe...ca un cantec, ca un vaporas de hartie pe o apa limpedee...
Somnul e dulce dar totodata amar...somnul e prieten dar totodata dusman...Eu il iubesc! Il consider cel mai bun prieten al meu, prieten care ma dezamageste cand mi-e lumea mai draga, dar pe care continui sa-l iubesc si sa-l pastrez primul in top: Odata o prietena mi-a spus- "Nimeni nu se poate pune cu somnul !" si a avut dreptate.

leapsa.

Leapsa de la Den :*

Daca as fi fost...

• o luna, as fi fost august.
  
• o zi a saptamanii, as fi fost vineri.
• o parte a zilei, as fi fost seara.
  
• o masina, as fi fost un jeep smecher.
  
• o directie, as fi fost sus.
  
• o virtute, as fi fost adevar.
  
• o planeta, as fi fost Pamant.
  
• un lichid, as fi fost vin rosu.
  
• o floare, as fi fost liliac mov.
  
• un tip de vreme, as fi fost o zi din alta epoca.
  
• un instrument muzical, as fi fost pian.
  
• o stare, as fi fost entuziasm.
  
• un element, as fi fost apa.
  
• un cantec, as fi fost "Dance with me".
  
• un film, as fi fost "P.S i love you".
  
• o carte, as fi fost Biblia.
  
• un oras, as fi fost Londra.
  
• un gust, as fi fost picant.
  
• o culoare, as fi fost verde.
• o materie de la scoala, as fi fost desen.
  
• un cuvant, as fi fost dragoste.
  
• o expresie a fetei, as fi fost zambet.
  
• un personaj de desene animate, as fi fost Sharon (Zambetul lui Sharon) =)
  
• un numar, as fi fost 10.

Teama mea cea mare .

2010... a aparut ca toti ceilalti ani. Dupa un 2009 destul de reusit, cu o petrecere dintre ani naspa... si cu mintea mea plina de idei, dorinte si vise.

Totusi eu una consider ca a venit prea repede...parca m-a luat prin surprindere, nu sunt pregatita pentru tot ce'mi ofera acest 2010, dar sunt constienta ca trebuie sa ma maturizez...mai mult, sa stau drept in picioare si sa trec cu bine de tot.

Cand eram mica deseori ma gandeam: Wow ! in 2010 o sa fiu in ultimu an de liceu, o sa fiu majora, oare cum va fi ? O sa trebuiasca sa'mi aleg un drum in viata...si acest 2010 parea asa indepartaaaat... parca nici nu ma asteptam sa mai fiu around... Dar uite ca sunt...cu teama asta nenorocita in suflet ...Nu prea imi place sa vorbesc despre aceasta teama a mea, doar atunci cand lumea ma intreaba :

- " si ia zi cand incepeti bacul?

- te-ai gandit la ce facultate dai ? "

...simt ca imi vine sa bat pe cineva. Nu, nu m'am gandit la ce facultate sa dau si nici nu vreau sa incep vreodata acest bac tampit... Vreau sa dorm, sa ma distrez, sa nu plec vreodata de la mine de acas' printre straini sau sa'mi iau viata in propriile maini.

Stiu ca suna ciudat, dar sunt inca o adolescenta in crestere dornica sa se bucure de tot ce ofera aceasta viata ...si nu vreau alte griji in plus.

Asta este adevarul: Mi-e teama de viitor...! Mi-e teama de bac, de facultate, de plecatul din oras...tocmai daia nu m'am gandit pana acum sigur ce o sa fac...

Uneori incep ca atunci cand eram mica sa ma intreb: Unde o sa fiu peste 5 ani? O sa am copii? O sa lucrez ca misionara sau o sa am afacerea mea?

Ce bizar suna...as vrea sa incetez sa mai fac asta si sa spun doar ...

Where You (jesus) go... I go !

inceput.

Am realizat cat de teama ne este tuturor in aceasta lume...
viata este imprevizibila, fragila... Traim doar intr-o singura suflare, intr-o zingura bataie de inima.
Ne este teama ...de viitor, de oameni, de intuneric, de noi insine...Ne ascundem, fugim, vrem sa fim fericiti , protejati si din cauza asta ajungem sa facem lucruri. Lucruri bune..sau rele..

Haha..Eu mi-am facut blog acum...nu stiu de ce si pentru ce, dar mi-am facut..si vreau sa invat sa scriu...sa scriu lucruri..care ma impresioneaza, dorinte, idei, frustrari...vreau sa ma fac cunoscuta ! sa strig in gura mare ca viata e nedreapta, ca oamenii sunt rai si egoisti...sau nu...sa scriu despre cat de frumoasa e viata, despre cele mai bune prietene si despre inghetzata mea preferata :)

Viata chiar e frumoasa. oamenii chiar sunt buni...iar eu chiar vreau sa o fac si mai frumoasa...si pentru mine si pentru cei din jurul meu. :)