vineri, 23 aprilie 2010

New moon...old moon


Astazi e vineri...ziua incepe ca de obicei cu ceasul sunand a disperare...Ma trezesc tarziu...am pierdut deja 2 ore [mate si franceza]...ma grabesc sa plec la scoala, dar ma suna Diana sa ma anunte ca planurile s`au schimbat, nu ma mai duc la scoala, ci ma duc cu ea in oras..la biblioteca.
Ziua a trecut repede, dupa biblioteca a urmat `o cafea cu fetele`...Shh nu a fost astazi deloc in apele ei, elli a vorbit continuu de glamour [cred ca acum se pregateste :)], iar Den a oscilat intre glamour, tara, si nu dam alte nume [=D], am fost apoi la elli acasa, care a fost foarte ospitaliera...ne`a gatit peste, ne`a facut ceai [de cirese] , inca o vorba, o parere si s`a facut 4.
Am ajuns acasa, tarziu..cu gandul sa ma apuc de invatat...insa ghiciti ce?
Da...am stat de la 5 p.m pana acum [22:22] la calculator...nu stiu ce am facut ce n`am facut cert e ca ma simt...vinoavata. Vinovata ca nu imi dau silinta mai mult, ca nu ma mobilizez, ca nu am vointa necesara sa spun Stop! si sa deschid cartea [de istorie/romana/geografie]. Sunt obosita .[vorba lui den] am obosit de tot, tot..acest tot ma oboseste teribil, imi fura toata energia si ma lasa fara vlaga...
Nu stiu in ce consta si nici cum as putea sa opresc asta.
Acum, seara am iesit putin afara...si m`am uitat in sus, Am vazut luna, o luna frumoasa, alba, clara...era inconjurata de multi nori negri...Am facut un exercitiu de imaginatie..si mi`am imaginat ca luna sunt eu, iar norii sunt incercarile prin care voi trece de`alungul vietii...
Am privit in sus mult timp...a fost foarte repede acoperita de nori..am asteptat sa o vad iesind...dar nu a mai iesit. Am ramas afara in mijlocul drumului privind in sus si rugandu`ma sa iasa...dar nu ...luna nu a mai iesit.
Am urcat in casa, dezamagaita...[ce copil] luna nu a iesit de sub nori deci inseamna ca nici eu nu voi reusi..voi renunta.
Am ajuns in camera, am privit monitorul, pc`ul s`a blocat iar...nu mai pot de nervi...am un nod in gat, vreau sa plang.
Ies pe balcon..deschid geamul si privesc in sus...Luna a iesit :) e din nou pe cer- frumoasa, clara si stralucitoare. Nu mai simt nimic, lacrimile incep sa curga incet pe obraz...se strecoara si aluneca in gol...Ma simt speriata,fericita, uimita, ingrijorata, , biruitoare. Aceste sentimente amestecate imi dau o stare de greata. Dar sunt bine, am din nou confirmarea ca va fi bine.
Jos, la 1 vecinul meu [domnu` din postarea de mai de mult] isi fumeaza in tihna tigara. Ma gandesc la Shh, la mine, la luna, la viata, la ziua de azi...si ma simt Eu...Ce copil.

Un comentariu:

  1. Ce frumos! Nu te îngrijora niciodată, la un moment dat norii tot se risipesc, nu sunt atât de vârstnici precum luna și nici atât de ciclici;)

    RăspundețiȘtergere