nimic.

Te-ai gandit vreodata?
Te-ai gandit vreodata sa te opresti? Sa lasi pur si simplu viata sa treaca pe langa tine? Sa privesti...si sa nu vezi nimic, sa asculti si sa nu auzi nimic...
Aberez? sau cuvintele nu pot descrie ce simtim de multe ori ? pentru mine nu exista cuvinte, imagini... care sa descrie ce simt...pentru mine nimicul este totul uneori...iar totul este desertaciune si goana dupa vant.
Ma repet? Ma contrazic?
Poate...dar se intampla sa vrei sa vorbesti si sa nu poti deschide gura, sa vrei sa fugi si picioarele sa nu ti se clinteasca din loc, sa vrei sa scrii, sa descrii ce simti si ideile sa-ti zboare, sa se imprastie ca si cum n-au fost, fara sa te lase sa termini macar o fraza corecta si concisa, care sa arate ce simti, ce vrei si de ce...
Cand obosesc, las acest "nimic" sa ma invaluie, sa ma amorteasca, sa-mi imprastie gandurile, planurile, dorintele...tot ce sunt eu... Si stau intinsa pe jos, cu fata in sus si ochii deschisi ascultand la nesfarsit aceeasi melodie... fara sa simt nimic.
Si apoi vine la un moment dat vremea cand trebuie sa ma ridic, sa continui ceea ce am lasat pt un moment in urma, pentru ca ...viata merge mai departe pentru toti, viata mea trece...si in jurul meu se petrec lucruri de la care nu trebuie sa lipsesc...
Acum, sta in fata mea o fetita mica, frumoasa, putin trista...o privesc si ii zambesc in treacat..apoi imi vad in continuare de scris..ea ma urmareste atent, cu fata serioasa ...apoi priveste spre calculator si imi spune: "Nao ti s-a terminat melodia"...
Da...s'a terminat . a venit vremea sa plecam...