marți, 9 februarie 2010

Pamantul...

Pamantul nostru e ca un copil care a crescut fara parinti, fara nimeni sa-l calauzeasca. Unii au incercat sa-l ajute, dar cei mai multi doar s-au folosit de el.
Oamenii in loc sa-l carmuiasca cu dragoste asa cum li s-a cerut, l-au jefuit si o fac in continuare fara sa tina seama de nimic altceva decat de nevoile lor imediate.
Nu se gandesc aproape deloc la copiii lor, care vor mosteni lipsa lor de dragoste. Se folosesc de pamant, abuzeaza de el fara nicio consideratie, iar cand el se zguduie sau cand rasufla mai puternic, ei se manie si-si ridica pumnul spre Dumnezeu.

Baraca (cap. 10)

Un comentariu: