omul si timpul

E joi. Am venit de la scoala si ...mi s'a facut pofta de ceva bun, cobor pana la magazin.
Pe scari, in fata mea o doamna in varsta, foartee in varsta...O intreb daca are nevoie de ajutor...nu'mi raspunde, o intreb din nou..nimic. imi continui drumul, deschid usa de la scara si raman sa o tin si pentru doamna in varsta, cred ca are 90 de ani pe putin [=D]
Ajunge in dreptul meu si ma priveste nedumerita, sunt mai mult ca sigura ca nu aude ce'i spun...asa ca ii zambesc..ma tinteste cu privirea si sopteste "ce frumoasa esti...esti prea frumoasa"
Cand ma intorc de la magazin, o intalnesc din nou...merge incet si priveste in jur, oameni, masini...viata. Oare ce o gandi?
Cu siguranta ca a fost odata ca mine..tanara, draguta, plina de vise si de sperante, cu un viitor stralucit in fata... unde sunt toate acestea acum? Au disparut, s'au evaporat, au trecut...Timpul, dusmanul nostru cel mai mare a trecut peste ele, peste noi, peste tot...
Sunt ravasita, nu ma pot concentra la ce gandesc...ajung in casa si ii povestesc mamei, mama rade...si ei i-a spus acelasi lucru, ca e frumoasa...
Pentru aceasta femeie totul e frumos, tot ce o inconjoara...nu'i apartine nimic...sunt sigura ca si'ar dori sa mai fie din nou tanara..capabila...ambitioasa poate, nu stiu..asa cum poate a fost...sau poate isi doreste sa moara...pentru ca timpul ei a trecut...ce trist... viata se duce, zboara si nu ne ramane nimic.
Timpul se grabeste, fuge, nu-l intereseaza, pentru el suntem banali, simpli...
Timpul trece...chiar si atunci cand pare imposibil...ne lasa in urma lui batrani si neajutorati...fara vise, sperante, cu zambete sterse si nadejdi sparte...Ii suntem indiferenti, egali cu zero.
El e mai presus de noi.
Si atunci cand ajungi sa privesti inapoi, nimic nu mai conteaza, nu mai conteaza daca ai plans sau daca ai ras, daca ai avut sau nu...pentru ca totul a trecut...si privesti oamenii si acestia ti se par frumosi, iti doresti sa fii ca ei...
iti doresti sa fii o doamna interesanta,ignorata poate draguta, iti doresti sa fii un copilas inocent, imbujorat, dragalas, sa fii o tanara...amabila si zambitoare...sa fii o Fericita, dar oamenii te privesc si trec mai departe, sunt ignoranti, se cred mai presus, pierzand din vedere faptul ca intr-o zi vor fi la fel, incapabili sa mai simta, sa creada sau sa mai viseze la ceva.


"Peste zvarcoliturile vietii, vremea vine nepasatoarte, stergand toate urmele. Sperantele, patimile, nazuintele mari sau mici, se pierd intr-o taina dureros de necuprinsa ca niste tremuraturi plapande intr-un uragan urias"- Liviu Rebreanu