donuts, 'cristal caffe', D. & co.

Orasul e minunat. E dimineata, poate prea dimineata. Cu ochii pe jumatate inchisi, in basketi si cu parul dezordonat, alergam amuzate pe strazile aglomerate ale orasului.
E frumos. Strazile mici, cladirile colorate si ingramadite, inundate de razele calde ale soarelui precum o panza imensa, ne intampina zambind.
Racoarea dulce a diminetii parca ne mai trezeste la viata si ne prezinta orasul in cea mai frumoasa varianta.
De departe vad o biserica..una imensa, impunatoare, rece. Sus, sta scris ceva in ungureste...imi place, parca ascunde un mister...pe care imi doresc cu ardoare sa`l aflu. D. ma priveste- Intram ?
Imaginea care ma intampina de cum intram ma lasa fara cuvinte. E atat de mare...simt racoarea si mirosul de tamaie. Zambesc.
In liniste pasim inainte si ne asezam pe o ultima banca. Fiecare miscare, uramata de zgomot, rasuna.
O multime de sentimente ma coplesec. Privesc indelung...secventele pictate pe zidurile mari, statuile, florile...oamenii, ce au venit in audienta la Dumnezeu.
Ii urmaresc...unii au capetele plecate, altii plang, altii privesc inainte fara niciun fel de expresie.
Privesc din nou in jurul meu, in sus. Cladirea asta atat de mare e un templu...asa cum erau Templele in biblie. Are o arhitectura deosebita, e un loc special. Un loc unde nu ai voie sa vorbesti cu voce tare...dar cu toate astea ai ocazia sa povestesti ore intregi tot ce vrei tu, nimeni nu are voie sa te deranjeze.
In timp ce cobor scarile 'Templului' simt pace, liniste.
Alergam din nou pe strazi, fara griji, fara dorinte, fara sentimente. In inima mea totul s`a redus la o linie dreapata. Nu mai sunt interesata de nimic in mod deosebit. uneori sentimentul asta imi confera siguranta, in felul acesta nimeni si nimic nu ma va putea rani.
La un moment dat in vitrina unei cofetarii ceva dragut imi atrage atentia. Sunt gogosi cu bomboane colorate...un lucru care reuseste sa imi atraga atentia...si imi doresc :) Gustul dulce combinat cu acele culori stralucitoare..ma nauceste. Brusc imi revin...ma simt ca un copil rasfatat si dornic de distractie.
Mergem mai departe...si din nou aceleasi strazi mici si insorite, aceeasi Biserica imensa...doar ca alti oameni au luat locul celor dinainte. De`alungul strazii se intind cateva terase dragute..dar cam pustii, datorita orei mult prea matinale.
Cafeneau pe care eu si D. o alegem imi place. Ambientul, combinatia de culori si modelul 'old style' al canapelelor si scaunelor, barul imens din lemn masiv, ferestrele mari ca de cristal totul se contureaza si ne confera siguranta si confort...prinicipalele lucruri de care avem nevoie acum.
Noaptea nedormita, insa, isi cam cere birul...iar oboseala ne ajunge din urma.
Devin un pic apatica si nu ma mai pot concentra, dar nu am prea mult timp la dispozitie pentru ca telefonul suna si trebuie sa plecam.
- Let`s go baby, ne mai asteapta un oras de hoinarit.